A cam devenit o normalitate să nu treacă o zi fără să mai auzi ceva aiurea despre conducerea țării, fără să mai observi un conflict născut din asta, fără să vezi ceva care să-ți aducă aminte că nu e bine la noi. De la un fake news, la corturi de protestatari în piață, la știri mai ample pe acest subiect și multe alte cele.
Simt că mă obișnuiesc cu această stare tot mai tare, deși nu-mi doresc deloc asta. Dar mă obișnuiesc cu ea, exact cum m-am obișnuit cu multe alte lucruri care nu sunt ok, dar pe care le acceptăm cu toții, social.
Eu cred că ne stă în fire să furăm un pic, să ciupim un pic, iar această stare a nației ne arată doar că ar fi bine să schimbăm ceva în caracterul nostru. E acceptabil din punct de vedere social să parchezi aiurea, să copiezi la examene (unii se mândresc cu asta chiar), să fentezi un pic sistemul, să lași ceva medicului etc. Toți am făcut-o măcar odată. Eu recunosc că am făcut-o. Același lucru se întâmplă și mai sus, doar la o scară la care noi încă nu putem accepta ca fiind normalitate.
Cred că e important pentru noi să profităm de perioada asta nu doar să protestăm împotriva unui guvern, ci să ne schimbăm și noi un pic. În fond, ce se întâmplă aici e, la o scară mult mai mare, acceptarea noastră că unele reguli sunt ok să fie încălcate. Dar nu e, nu atunci când vine vorba de bunul și spațiul public.
Prin gesturi mici, eu vreau să mă schimb. O fac pentru că așa trebuie și ca să nu-mi dau niciun motiv să mă obișnuiesc cu starea de care ziceam mai sus.
