Duminică dimineața, la intrare în parcul Sub Arini. Acel moment al zilei, până în prânz, când părinți și bunici din tot Sibiul își aduc copiii în parc. În jurul stadionului niciun loc liber de parcare. Înghesuială pe toate locurile, ba chiar și câte două autovehicule lăsate în paralel, în mijlocul parcării. Toți se luptă să lase mașinile cât mai aproape de iarbă și copaci, să nu cumva să meargă pe jos.
Aproape de noile terenuri de fotbal, două mașini parchează pe pista de biciclete. Nesimțire clară. Între ele, un domn stătea rezemat în fund pe capotă. Nu trec două minute și vine pe pistă un domn biciclist, în vârstă, morocănos și abătut. Ocolește țâfnos mașinile parcate fără bun simț, apoi se uită la ele și la bărbatul dintre. Surpriză, una avea număr de înmatriculare de Sibiu, cealaltă de Vâlcea. Atât i-a trebuit! ”Domnule, apucăturile astea să le faci la dumneata acasă. La Sibiu nu se parchează așa, nu vezi pista, nu vezi că încurci? La Sibiu nu se face așa ceva!”. Nici nu apucă să se îndepărteze doi metri că bărbatul certat dă din mâini a pagubă, apoi se urcă ușor rușinat în mașina cu numere de Sibiu. Pornește și pleacă în căutarea unui alt loc de parcare.
De pe o bancă, la câțiva metri, un tânăr asistă la scenă și 30 de secunde mai târziu se duce repede și mută, la rându-i, mașina cu numere de Vâlcea.
