Mai scump, mai greu
Bineînțeles, ca mai tot românul care se învârte prin cercurile care implică activități legate de muzică, film sau târguri de bunătăți, am călcat deseori pragul Clubului Țăranului. Mai ales la concerte, clubul fiind unul dintre epicentrele muzicii de calitate din București.
Terasa e arhicunoscută, pe aici se perindă o mulțime de personaje boeme, artiști, publicitari, ba chiar și hipsteri cu pantofi New Balance. E unul dintre acele locuri care, fără a avea o rețetă evidentă, reușesc să fie pline mai tot timpul, în timp ce altele se zbat să aibă 2-3 mușterii pe seară. Mai recenzasem locul, așa că am revenit după aproape un an, să vedem dacă s-a schimbat ceva și în ce mod. De data asta, am luat azimut terasa într-o seară de marți răcoroasă, numai bună de plimbare.
Am găsit o masă liberă în zona acoperită, am luat o bere și apoi am comandat exact aceleași feluri ca și prima dată, pentru o comparație exactă – pomana porcului, cartofi prăjiți cu brânză rasă și salată de roșii. Bucățele de ceafă de porc rumenite în sos de vin cu usturoi, cartofii (necongelați) tot gustoși, gogoșarii și castraveții murați buni și ei, doar că în oțet (mai rar în saramură). Porțiile nu mai sunt la fel mari iar prețurile au mai crescut. Singura chestie neschimbată – timpul mare de așteptare.
