Ce ne place
Evident, în primul rând ne place că avem și noi un produs local, de-al nostru, adică cu ”Sibiu” în nume, recunoscut și protejat în toată țara. Nu săriți repede să ziceți de Salamul de Sibiu că singura legătură a orașului nostru cu celebrul salam e că pe vremuri prinde mucegai prin depozitele de la marginea Sibiului. În rest, n-avem nici în clin, nici în mânecă.
Dacă nu știați, celebra brânză telemea de Sibiu mai poate fi vândută începând cu luna iunie doar de producătorii din judeţ, după ce a primit protecţia naţională. Cei din Asociaţia Producătorilor de Telemea de Sibiu trebuie să informeze consumatorii care este adevărata brânză protejată. Pe cât punem pariu că în următorul an numărul producătorilor de brânză din Sibiu va crește fulminant?
Brânzeturi cu denumirea „Telemea de Sibiu” revin exclusiv producătorilor sau procesatorilor din arealul geografic, respectiv teritoriul administrativ al judeţului Sibiu care respectă prevederile din caietul de sarcini şi sunt supuşi controlului şi certificării unui Organism de Inspecţie şi Certificare recunoscut de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Așa ziceau și de Piața Transilvania și ați văzut ce vând acolo…
Ne place că, cel puțin în teorie, nu o să mai vedem bucureșteni burtoși care spun că-s sibieni și vând brânză la Obor în capitală. Bine, asta până o să zică că au cumpărat telemeaua de la Sibiu, că au un văr cioban în Mărginime, și pe urmă tot ca până acum vând, fără stres.
Nu în ultimul rând, ne place totuși că își mai dă cineva interesul și pentru a promova producătorii locali, mai ales că urmează să devenim Regiune Gastronomică Europeană la anul și nu aveam și noi un produs care să ne poarte numele în titlu.
Ce nu ne place
Nu ne place că toate studiile de piață și controalele DSVSA-ului arată că doar 10 % la sută dintre cei care vând brânză de Sibiu în București vin cu adevărat din Sibiu ori din Mărginime și aduc marfa autentică. Ce credeți că o să-i împiedice acum să fie intermediari de brânză autentică de Sibiu?
Nu ne place că în toată Europa avem doar patru produse protejate: “Magiun de prune Topoloveni”, “Salam de Sibiu”, “Novac afumat din Ţara Bârsei” şi produsul “Telemea de Ibăneşti” înregistrat pe sistemul de calitate Denumire de Origine Protejată (D.O.P.). Pe bune, patru în toată țara, nu vi se pare puțin?
Dacă avem puține înregistrate până acum, stați să vedeți ce vine din urmă. Adică ce pregătim să protejăm. Fix patru. Da, tot patru produse sunt pe care să fie recunoscute în Europa: “Cârnaţi de Pleşcoi”, “Caşcaval de Săveni”, “Scrumbie de Dunăre afumată” şi, ultima intrată pe listă, “Telemea de Sibiu”. Asta arată că avem guvernanți leneși prin ministere sau că suntem un popor care nu știe să gătească?
Nu ne place că o să se scumpească. Poate nu imediat în piața Cibin, ori în Piața Rahova, dar cât de curând. Experiența ne-a învățat că în România orice scoate capul în lume sau primește importanță reprezintă un pretext perfect pentru cineva să profite. Dacă se răresc producătorii, iar cererea rămâne aceeași pe piață, crește prețul.
Nu în ultimul rând, nu ne place că imediat a devenit motiv de propagandă politică. ”Vă salut, dragi sibieni. În instituția statului, luați azi semnalul de botez al unei rețete pe care ați pus-o în mișcare cu zeci de ani în urmă. Dacă în 1908 ați făcut telemeaua de Sibiu, în 2017 semnați actul de naștere al acesteia”, a zis marele ministru Daea, dintr-o stână din Mărginime.
