Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 08/06/2018
Arhiva Zile si Nopti

Jurnal gurmand: ”Coasta de Azur, vinul rose și stridiile” de Corina Gruber

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Jurnal gurmand: ”Coasta de Azur, vinul rose și stridiile” de Corina Gruber Share Jurnal gurmand: ”Coasta de Azur, vinul rose și stridiile” de Corina Gruber


O singură dată în viață am avut senzația că am pășit în ecranul televizorului și am intrat într-un film. Eram în mașină, pe un drum de coastă. Era vară și cald și pe lângă noi treceau nenumărate decapotabile. Atunci i-am văzut. Erau într-o decapotabilă clasică, roșie, cu forme în același timp ascuțite și curbe. Erau două cupluri. Mașina se deplasa încet și din zâmbetele de pe chipurile lor era mai mult decât evident cât de bine se simțeau. Toți purtau pălării albe de soare. Și era clar că nu erau prima dată acolo, pentru că se integrau perfect în peisaj. Mergând pe același drum de coastă, cu Mediterana într-o parte și palmieri și pini de partea cealaltă, eram într-un film cu James Bond de prin anii ’60.

Restaurantele de pe Coasta de Azur mi-au creat aceeași senzație de intrare în film. Abundă fructele de mare și soiurile rare de pește, acompaniate de vinuri specifice regiunii. Aici am avut revelația existenței nenumăratelor soiuri de vinuri rose. În vremea aceea, În România erau 2-3 producători de astfel de vinuri, care nici măcar nu erau prea căutate. Pe Coasta de Azur, cu zeci de sortimente de rose în jur, n-am reușit să regăsesc în magazine acel vin care îmi plăcuse în restaurant, cu aroma sa complexă și fructată.  

Într-o piațetă din Cap d’Antibes m-am aventurat din punct de vedere gastronomic prima dată în viața mea. Absolut toate restaurantele serveau stridii, midii și melci marini pe pat de gheață. După ce am comandat, am fost puțin descumpănită de tacâmurile pe care le-am primit, ce aduceau mai degrabă a instrumente din cabinetul dentar. În scurt timp însă, mi-am dat seama care trebuia folosit pentru melci, care pentru scoici și care pentru creveți. Țin minte că a fost una dintre cele mai memorabile cine din viața mea, cu muzică în surdină, cu aroma rozeului ce aducea a frăguțe (nu-mi imaginasem că e posibil ca vinul să aibă aromă de frăguțe), cu gustul marin, ușor picant în cazul melcilor de mare și cu texturile ciudate, dar delicioase ale midiilor și stridiilor. Cred că în seara aceea am descoperit o nouă dimensiune a mâncării.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.