În celebrul său roman SF “Fahrenheit 451”, Ray Bradbury își imagina un viitor distopic, în care cărțile au devenit obiecte interzise, iar pompierii s-au transformat în incendiatorii acestor relicve cu potențial destabilizator. America lui Ray Bradbury este coșmarul oricărui șoarece de bibliotecă. Un pericol la fel de mare este, însă, proliferarea nestăvilită a cărților în societatea noastră de consum. Nu interdicția de a citi transformă societatea occidentală și pe indivizii ei (așa cum anticipa Ray Bradbury).
E chiar pe dos. Nu absența cărților îl imbecilizează pe individul social, ci ubicuitatea lor, transformarea lor în produse culturale accesibile oricărui buzunar și oricărei minți. Un copil cu prea multe jucării se plictisește repede. Jucăria în sine devine un simplu obiect, în care copilul nu investește afectiv și de care se va debarasa fără urmă de regret. Când ai prea multe posibilități, există, întotdeauna, ceva mai interesant de făcut. Cărțile sunt plictisitoare. Nu-i așa?
