Vorbim de multe ori despre recuperarea spațiului urban, ca despre un bun pe care îl dețineam în vremuri imemorabile și pe care avem dreptul să ni-l cerem înapoi. Cred că mai degrabă e despre o câștigare de la zero, pentru că în realitate prea puțin în trecut spațiul public a fost cu adevărat al nostru, al cetățenilor. Avem o relație dificilă cu el.
Piețele Sibiului au avut mai ales rolul de târg, spațiu pentru paradă ori execuții și nu atât acela de agora, de spațiu deschis pentru dezbateri de mari idei filosofice sau politice sau evenimente culturale.
Aveam așadar nevoie să ne dezvoltăm o relație nouă cu acesta, să-i dăm noi înțelesuri și să-i inventăm noi moduri de folosire. Și ca orice îndrăgostire, o întâmpinăm cu entuziasmul și naivitatea noului iar până să ne lăsăm mai bine în prada vrăjii, vine vara, vin marile evenimente și avem tot mai mult de navigat între grupuri și ghizii lor.
