A ști cum să mănânci, ce să mănânci, când să mănânci și cât să mănânci este într-adevăr artă și știință, în același timp. Ignoranța, chiar și în acest domeniu, este un păcat, răsfrânt asupra papilelor noastre gustative.
Chiar dacă toţi ştim că papanaşii sunt un desert specific ţării noastre, se pare că nu este chiar aşa. Acest cuvânt poate să provină din latinescul papa, care înseamnă și „mâncare de copii”.
Papanaşii fierţi îşi au originile în Imperiul Austro-Ungar, iar noi ne mândrim cu varianta lor prăjită, specifică Moldovei. Cu o formă rotundă, de inel, papanaşii au în compoziţie griş şi brânză de vaci, spre deosebire de gogoşile clasice, la care se pune făină. Papanaşii se servesc cu un brâu de smântână asezonat cu dulceaţă, iar noi nu ştim pe nimeni care să refuze un astfel de desert.
Există și o legendă amuzantă (în Danemarca) legată de acest desert. Un căpitan de vas care avea dificultăți în a schimba direcția corabiei pentru a evita niște valuri periculoase, deoarece încerca să mănânce o gogoașă în același timp, pentru a se putea folosi de ambele mâini, a înfipt gogoașa pe una dintre spițele cârmei. De aici se presupune că vine gaura din gogoașă.
Gastronomul Brillat-Savarin afirma că “există indivizi cărora natura le-a refuzat o anume delicatețe a organelor, ori vigoare a atenției, în lipsa cărora cele mai gustoase mâncăruri rămân neluate în seamă”. Din fericire, noi, pasionații deserturilor nu facem parte din categoria asta, cu siguranță!
