Balcanul | În vizite gastronomice (VII) Ceasu’ Rău

Servus,

Am poposit într-o zi de însorită și caldă de aprilie, la prânz, într-un local popular și la îndemâna mai tuturor brașovenilor, dar și a celor care ne vizitează orasul, faimosul Ceasu’ Rău.

Denumit așa pentru că se află într-o intersecție centrală, lângă Aula Univeristății Transilvania, pe colțul bulevardului Castanilor, intersecție în care întotdeauna a fost un ceas cu năbădăi, un ceas stricat care nu reușea să arate ora bună. Rămânând mobilier urban un ceas stradal nefuncțional, intersectia și-a atras porecla apoi asimilată popular: Ceasu’ rău. De pe pagina de prezentare a restaurantului aflăm că „Dac-ar exista Campionatul Naţional de Grătar, finala s-ar ţine-ntotdeauna la Ceasu’ Rău. Este ceea ce spun obișnuiții locului despre restaurantul nostru – celebru-n oraș pentru mititei, bere și atmosfera românească.”

Într-adevăr, odată intrați în curtea ocrotită de o salcie bătrână, realizăm că atmosfera este prinsă în mrejele grătarului fumegând magistral ca într-un concert de fugă barocă. Înfățișarea locului promite un grătar reușit, iar procurarea materiei prime, în general porc, dar și vită angus, se face din fermele proprii ale Sergiana Grup din Poiana Mărului, grup din care localul face parte.

După o perioadă de așteptare (și acesta nu e un fapt obișnuit aici, servirea fiind mai tot timpul rapidă, probabil ne așezasem în sectorul mai aglomerat), am dat comanda de mâncare. Ne-am orientat către preparate populare, care să rezoneze cu aspectul general, și am ales ciorba de vacuță, șnițel pane cu garnitură de cartofi la grătar și câțiva mici cu pâine și muștar.

Terasa este populată de toate categoriile sociale, fiind mai cu seamă un loc de mâncat și departe de a fi un loc de întâlnire elegantă. Muzica ambientală este prin excelență populară și nu dă semne de a se opri din sârbe rapide destul de solicitante, cel puțin așa am nimerit la prânz.

Am primit ciorba bogată în legume și carne, conținând cam tot ce te-ai aștepta să găsești într-o ciorbă OK. Carnea a fost fiartă foarte bine, fragedă, împrumutând din gust în întregul ansamblu al preparatului. Poate mi-aș fi dorit mai multă verdeață proaspată și ardeiul iute să fie mai de soi, cel atașat fiind ok, dar murat cu prea mult timp în urmă.

Șnițelul de porc subțire, pane și crocant a fost adus fierbinte, garnitura de cartofi întâi fierți în coajă, apoi despicați longitudinal și finalizați pe grătar, a strălucit. Probabil să fie o înclinație personală, dar cartofii de genul mi-au făcut cu ochiul întotdeauna. Salata verde cu ulei și lămâie a reprezentat amintirea că suntem în mijlocul primăverii și a însoțit cu succes preparatul.

Micii i-am primit ca întotdeauna la Ceasu’ Rău: fierbinți, de pe grătar, la temperatura optimă de servire. Au fost corect preparați termic, fiind prăjiți la foc domol, cât să nu se pripească la exterior, dar totuși zemoși la interior.

Meniul de bar este variat, cu opțiuni clasice, comerciale, având în gama de vinuri o paletă largă de opțiuni din podgorii românești. Vesela și tacâmurile sunt clasice, cu note populare și personalizate cu logo-ul localului.

Am considerat întotdeauna o opțiune corectă, rapidă și bună în a lua masa de prânz la Ceasu’ Rău. E cumva în oricare drum al unui brașovean, dar și în cel principal de intrare al turiștilor în Brașov, probabil fiind aici locul de unde cam începe centrul orașului. Selecția de preparate asigură opțiuni berechet pentru un meniu clasic românesc, iar aprovizionarea cu carne direct din fermă promite prospețimea preparatelor, evitând congelarea înainte de gătire. Mi-au atras atenția două aspecte în mod special: un frigider de maturare pentru carnea de vacă angus și existența în meniu a unor preparate cu creier și organe. Voi încerca data viitoare, probabil la cină, o friptură de vacă maturată, iar de preparatele de zahana mă voi bucura dacă vor fi doar refrigerate și nu congelate anterior.

Poftă bună,
B A L C A N U L 

** (1) – PREZENTARE
** (2) – COMPLEXITATEA ÎN ELABORARE