Voi de când nu ați mai stat 15 minute tăcuți, fără să fiți deranjați, doar să stați voi cu gândurile voastre chiar dacă în jur este o mare agitată?
Suntem atât de adânc afundați în viață încât am uitat că avem nevoie de pauze de liniște pentru a ne limpezi mintea. Descopăr faptul că trec săptămâni înșiruite cu perioade de muncă continuă de la trezire până la culcare, agitație, treburi de rezolvat, fără pic de pauză. Nu este vina lumii că eu am ales să muncesc astfel, dar parcă am întotdeauna sentimentul că dacă nu sunt acolo, activ permanent, voi fi trecut absent. Nu este așa, știm cu toții că nu pică lumea dacă ne mai retragem și noi din când în când. Dar, chiar și așa, preferăm să nu ne luăm nici măcar pauza de masă deși aceasta este stipulată foarte clar în contractul de muncă.
Și cu toate astea, sibienii au ales ca zilnic să își ia un moment de meditație, să stea în tăcere și să privească. Să privească prezentul și viitorul României. Puteau să protesteze cu lozinci și țipete dar au ales să tacă. Să facă liniște și să își limpezească mintea. Pentru că astfel, cu siguranță, pot veni mai repede cu o soluție concretă.
Bravo, Sibiu!
