E din filmul „Darkest Hour”, citatul și îi aparține lui Winston Churchill, dar cred că ni l-am putea însuși și noi. Am văzut premiera filmului la Londra și, recunosc, m-a încercat un sentiment de invidie față de poporul englez.
Mă rog, invidia nu e proiectată doar asupra istoriei și clasei lor politice, ci și asupra mentalității cetățenilor acelei țări. Oamenii aceia sunt educați, sunt politicoși, impun și oferă respect celor din jur. Sunt îngrijiți și vorbesc frumos, sunt civilizați până la limita cu absurdul. Știu să își facă viața frumoasă fără a se teme de reguli, ba mai mult, își autoimpun și cer și celor din jurul lor să respecte regulile de conviețuire. Construiesc muzee și dau acces gratuit la cultură. Citesc și evident cercetează. (By the way, cercetătorii britanici chiar există, nu sunt personaje imaginare. I-am văzut cu ochii mei, am povestit cu ei, ba chiar cu unii ne-am și îmbrățișat la despărțire).
Da, știu, pentru că sunt bogați. Dar sunt bogați pentru că nu acceptă să li se dea periodic și câte puțin, atât cât consideră alții că merită. Ei nu sunt la cheremul nimănui. Ironic, dar poate că nouă tocmai de la Churchill ni se trage…
