Treci prin viaţă ca un monitor de schi în timpul lui liber pe sub teleferic şi doar umbra ta te ştie mai bine decît tine. Taică-to zice: culoarea ta preferată e albastrul, mereu ai vrut să fii muşchios, zice, şi nu te recunoşti deloc în ce povesteşte el despre tine. Mamă-ta zice că ţi-a făcut mîncarea care-ţi place cel mai mult şi nu mai înţelegi nimic. Soră-ta îţi aduce ultimul roman al scriitorului tău preferat. What?! Colegii de facultate povestesc despre tine la TV naţională, îi asculţi şi-ţi vine să-ţi zici dvs. Faci un pas înainte, te apropii de-un scaun fără să-ţi dai seama de existenţa lui, te opreşti un pic în faţa lui şi umbra ţi se întinde pe el, impertinentă precum copilul care se prinde că mamă-sa e gravidă şi ţipă isteric: mama-nu-mă-mai-iubeşte-mama-iubeşte-numai-bebeluşi! Umbra transformă obiectele-n oglinzi, poate preface orice obiect banal în oglinda din Peleş, adusă cu carele de la Veneţia. Umbra ta se ascunde de tine aşa cum vitraliile din Saint Chapelle s-au ferit de gloanţele celui de-al II-lea Război Mondial. Umbra transformă orice-n oglindă. Umbra-oglindă se uită la tine din spate şi nu te slăbeşte deloc. Umbra ta ţi se uită în ceafă ca un lunetist care aşteaptă să-ţi întorci faţa spre el. Umbra ta se uită în ochii tăi şi zice: nţ.
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
