Între timp, nebunul satului învățase să cânte la pian. Chopin era mic copil. Cu banii de pe o cântare și-o nuntă își cumpăra o Volgă cu care ne plimba până la crescătoria de porci și-ndărăt.
Nu-și permitea mai mult de-atât fiindcă Trică, milițianul, chiar dacă ar fi fost intrat în crâșmă să-și mai ungă gâtul, tot și-ar fi lăsat, de-al dracu, un ochi pe-afară, la pândă, și și-l mai și setase să stea pe nebun ca pe butelie, chiar dacă cei cu sticleți sub bască nu aveau ei nevoie de permis ca să conducă o biată limuzină, iar pe tractor nu s-ar fi suit, că prea semăna cu vreo douăj de kile de roșii.
Așa se făcea deja aproape sâmbătă, vinerea noaptea chefuiam și apoi ne mai târam traiul încă vreo două zile. Luni însă au evadat porcii și nimeni nu a reușit să-i mai strângă pe toți. Fusese o evadare în masă organizată la nivel național. S-au alertat până și crescătorii de curci, albine, viermi de mătase și iepuri mici de casă.
Apoi le-a trecut, că a revenit weekendul. Mi-am zis să dau un telefon să aflu ce mai face Revoluția la oraș, dar coșmelia era ocupată de tractorist care părea foarte indignat și-i făcea cuiva o sesizare după natură: Băi, ăștia cu ziarele lor e de-a dreptu’ tâmpiți.
Și aia brunetă și bună rău de la meteo, la fel. Păi la noi în comună fenomenu OZN poate fi urmărit cu ochiu liber, n-ai nevoie de lunetă. Și nimeni nu zice nici pâs. Parc-am trăi în Alaska.
