Metroul este făcut să transporte oameni. Oamenii sunt făcuţi ca să transporte oameni. Mi-a zis într-o dimineaţă prietenul meu reîntâlnit. Temerile mele au fost neîntemeiate.
Într-adevăr, pe străzi se organizau proteste, la televizor ştirile erau alarmante, pe site-uri te loveau texte-şoc în care cuvântul DECISIV ajunsese derizoriu, dar în subteran nimic nu se schimbase, toate erau la locul lor.
Toamna, îl găsisem pe prietenul meu, aşa cum îl lăsasem la începutul verii, rotindu-se neîntrerupt pe orbita magistralei 1. Se bucurase că mă vede, că mă simte aşezându-mă pe plasticul său uşor arcuit.
Îi duc cu mine în fiecare dimineaţă pe toţi cei pe care i-am întâlnit şi aşa se întâmplă cu toţi cei din jurul meu, aşa că îţi dai seama ce greutate transportă vagonul acesta?
O lume vizibilă şi alta invizibilă imensă, mutându-se de la unul la altul, până când vom ajunge să întâlnim prietenii care umblă prin minţile vecinilor noştri de drum, textele şi trezirile lor dimineaţa.
