Acum mai bine de 20 de ani, pe vremea când calculatoarele erau mai rare ca mașinile de lux în zilele noastre, iar laptopuri nu vedeam nici măcar în Star Trek, vacanța mare însemna cel puțin opt ore pe zi în fața blocului cu restul copiilor din cartier. Jucam fotbal cu o minge din cauciuc până juleam genunchii și coatele de dădea sângele. Iar la final beam apă 15 copii din aceeași sticlă, umplută de la pompa din cimitir.
Mergeam la pescuit o dată la câteva zile și scormoneam pământul după râme, nu cumpăram o plasă de nadă din magazin. Plecam la baie în grup mare și gălăgios de la bloc, cu un prosop după gât și câțiva lei în buzunar, de intrare. Dacă avea cineva un ”Terminator” prin zonă, musai făceam turneu și jucam pe casete până ne dădeau părinții afară din casă. Cel puțin o lună eram la bunici, la țară, și mâncam roșii din grădină când mă lovea foamea. Seara prindeam licurici cu borcanul sau stăteam de povești ”pe la scară”.
Mai sunt câteva zile și începe iar școala. M-am tot uitat săptămânile acestea pe la copiii din cartier, în Vasile Aaron. Toți au laptopuri, smartphone-uri, skate-uri, mountain-bike-uri, dar petrec ziua pe terenul din curtea școlii sau în fața blocului. E adevărat că au alte posibilități, însă nu s-au schimbat chiar atât de multe. Majoritatea încă își trăiesc copilăria ca pe vremuri.
