La sfârşitul lunii trecute am editat şi tipărit un ziar al comunităţii din Piaţa Aurarilor. Printre alte articole, o pagină a fost destinată celor ce trec des prin zonă dar nu locuiesc acolo: studenţii de la jurnalistică. Părerile lor s-au redus la rahaţii de câini, gunoaie şi huliganii din zona Piaţa Aurarilor.
Dar lucrul ăsta a nemulţumit locuitorii.
Furioşi de-a dreptul, atunci când am poposit în piaţetă pentru a le prezenta ziarul, locuitorii şi-au arătat nemulţumirea. Cică îi pun într-o lumină proastă. Ba chiar unii dintre ei au purtat atât de mult timp ochelari de cal încât nici măcar nu mai sesizau problema. Nu că nu ar exista dar a ajuns să facă parte din viaţa normală.
Eh, după toate supărările astea, apar în cadru trei băieţi recalcitranţi ce sorbeau din sticlele de bere cu care se plimbau pe stradă ziua în amiaza mare. Au aruncat cu lucruri şi au făcut scandal, singurul mod în care am reuşit să mai scap viu de acolo fiind flancat de Poliţia Locală.
Şi stau şi mă întreb: De ce oare locuitorii din Piaţa Aurarilor sunt supăraţi pe trecătorii nemulţumiţi de ce văd în zonă, dar nu sunt supăraţi pe băieţii bătăuşi, pe rahaţii de câini şi pe gunoaiele de pe strada pe care locuiesc?
