Sintagma din titlu nu chiar cea mai corectă, dar e mai bună fiindcă e mai scurtă. De fapt, s-au împlinit 50 de ani de la debutul discografic al celei mai mari trupe rock de pe această planetă, în modesta-mi opinie.
Povestea începe în 1955, când tânărul de 19 ani Robert Keith Barrett, student la Camberwell School of Art din Londra (la secția pictură), alături de fostul său coleg de liceu Roger Waters (și de Nick Mason și Richard Wright, actualii colegi ai acestuia de la secția de arhitectură) trupa The Pink Floyd Sound. Numele grupului fusese inspirat de un disc de blues al americanilor Pink Anderson și Floyd Council. După ce cântă o vreme prin cluburi, obțin un contract cu EMI și pun la care imprimările pentru primul album.
The Piper at the Gates of Dawn apare pe 5 august 1967 în versiune mono (urmat de versiunea stereo o lună mai târziu) și este considerat și acum deschizătorul de drum pentru curentul rock psihedelic. Albumul, singurul pe care Syd apare din postura de membru activ, poartă amprenta evidentă a geniului său, dar și a derapajelor mentale cauzate în mare parte de abuzul de droguri. Titlul este inspirat de un capitol al romanului Vântul prin sălcii și include 11 piese, dintre care 10 sunt semnate sau co-semnate de Barrett. Pe 7 iulie 2006, obez, chel și suferind de ulcer, diabet și cancer pancreatic, Syd Barrett moare în casa părintească, lăsând posterității câteva compoziții care au definit muzica anilor ’60 – ’70.
de Cătălin Toader
