În ultimul deceniu al regimului comunist mâncarea se raționalizase și piața neagră era în floare, produse banale ajunseseră marfă de contrabandă, oamenii deveniseră suspicioși și individualiști pentru a-și asigura supraviețuirea. Rafturile erau pline doar atunci când erau vizite de partid și la Sibiu nu se găsea salam de Sibiu.
Scarcity e unul dintre cuvintele acelea englezești care nu se traduce bine. Se referă la situațiile când resursele sunt puține și sistemele au tendința să se conserve, să se închidă în ele. Mentalitatea de tip „stomac gol” înseamnă suspiciune, critică constantă, zgârcenie, frica de concurență, egoism, oroare față de riscuri, lipsă de viziune, teamă de schimbare.
Fast-Forward, 3 decenii mai târziu Sibiul se trezește în altă lume: pâinea de a doua zi se duce la biodegradabile și la magazinul din colț sunt 20 de feluri de ciocolată purpurie. Dezvoltarea într-o cultură a abundenței presupune o schimbare de paradigmă: încredere, critică constructivă complementată cu recunoștință, împărtășire și colaborare, sisteme deschise, generozitate, mindset de creștere, îmbrățișarea riscurilor, proiecte ambițioase, gândire la nivel mare.
Hai, curaj, Sibiu!
