În noaptea de 23 spre 24 iunie românii sărbătoresc Drăgaica sau Sânzienele, iar din anul 2013 şi Ziua Universală a Iei.
Sărbătoarea Sânzienelor îşi are originea într-un străvechi cult solar şi se mai numeşte în unele locuri şi “Cap de vară” sau “Amuţitul cucului”. Sânzienele sunt închipuite ca fiind niște fete tinere, frumoase, care dansează prin păduri și pe câmpii.
Se spune că, în noaptea de Sânziene se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană.
Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coroniţe sau legate în formă de cruce, erau duse în trecut la biserică unde erau sfinţite şi folosite ulterior pentru tratarea bolilor sau alungarea relelor.
În noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obişnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, ca să își viseze ursitul.
În trecut se credea că roua căzută pe flori în noaptea de Sânziene vindeca bolile de ochi şi piele. În dimineaţa zilei de 24 iunie, multe fete obişnuiau să se scalde în roua din zone neumblate.
În mitologia folclorică românească, sânzienele sau drăgaicele sunt personaje mitice nocturne. Faţă de iele şi rusalii, acestea sunt bune cu oamenii, dar răzbunătoare dacă ziua nu le este respectată.
