Hai, vino, e mai dulce aici – a spus zâmbindu-mi, în timp ce continua să se unduiască. O pereche de difuzoare așezate de o parte și de alta a șemineului făceau ca locul în care se afla să fie un fel de rai, mi-am închipuit eu. Văzând că ezit, mi-a prins mâna și m-a ridicat de pe canapea. Hai, vino, a murmurat, trăgândumă de tricou mai aproape de pieptul ei, încolăcindu-mi gâtul. Sunt topită după piesa asta, a oftat, coborându-și un braţ și lipindu-mi mijlocul de trupul ei. Capul îmi vâjâia ameţit, respirând o amestecătură de șampon și fum când degetele ei mi-au găsit pieptul și m-a întrebat: Știi piesa asta, nu? Poftim? – am îngăimat. Știi piesa? – și și-a dat
capul pe spate iar ochii ei au prins exact lumina potrivită ca să
strălucească.
Nu prea cred, am răspuns, clătinând din cap. Este Keep the Streets Empty for Me a lui Fever Ray. Întotdeauna mi-am dorit să fiu îngropată pe acest cântec. Ceee? – m-am holbat și m-am și trezit cu desăvârșire. Dar, nicio reacţie. S-a dezlipit de mine și s-a așezat pe canapea. S-a aplecat peste măsuţă spre pachetul de ţigări, și-a aprins una. Nimic, a expirat, însă de câte ori o ascult îmi provoacă un acut sentiment de nesiguranţă. Mă face să vreau să fiu îngropată. O vreme am rămas mut. Este, da…este un cântec interesant, am zis după un timp. Mă bucur că-ţi place, a zis. Iar acum semăna teribil cu bunică-sa, cea din fotografie.
Paul Vinicius – „Scriitor și Joker de Treflă în Statele Unite ale Poeziei, Muzicii & Insomniei”
