”Noile producții ale teatrului sunt atente la un limbaj modern, care să trezească simțurile”
Interviu cu Adrian Tibu
Adrian Tibu este unul dintre cei mai tineri și apreciați manageri culturali ai Sibiului. Director al Teatrului pentru copii și tineret Gong, el a reușit să revitalizeze instituția și să readucă spectacolele de teatru în atenția celor mici. Am stat de vorbă cu el despre cum a fost anul trecut și ce pregătește pentru perioada următoare.
Cum a fost anul 2016 pentru Teatrul Gong comparativ cu anii anteriori?
Cu siguranță că unul dintre cei mai buni de până acum! Dar și unul cu multe dileme și nesiguranțe. Cred că 2016 a fost pentru mulți dintre noi o provocare în a ne reconsidera ideile, dar și pe noi înșine. Anul trecut, aproximativ 70.000 de spectatori s-au bucurat de peste 350 de evenimente organizate atât la sediul teatrului, cât și în deplasare. A fost un salt important.
Am observat că încercați să aduceți tot mai mulți regizori cu renume la Gong. Cât de greu este să-i convingeți să vină la un teatru dedicat tinerilor și copiilor?
Acum… depinde dacă acest renume e de bine sau de rău! Încercăm să aducem împreună oameni care pot rezona cu proiectul meu de management, dar și cu echipa de la Gong. Pentru majoritatea e o provocare fiindcă publicul tânăr e un segment greu de definit, dar cu un potențial enorm spre un nou tip de imaginar și o experiență dătătoare de energie! Și până la urmă reușim să ne plătim toți colaboratorii! (n.r. hohote de râs)
Cât de orientate sunt noile producții către realitatea zilelor noastre?
Cred că suntem în acel moment al existenței noastre în care oricât de căzut în grota Iepurelui ai fi, ești scos de acolo de toate zdruncinăturile de afară. Visele multora dintre noi sunt întrerupte sau alterate, ori furate. Și cred că tocmai de-asta îmi place teatrul atât de mult: fiindcă oferă posibilitatea unei reflecții a realităților noastre, uneori din ce în ce mai paralele în funcție de unghiul fiecăruia. E un test de rezistență în care se câștigă prin calm și dozarea oxigenului de sub val. Noile producții ale teatrului sunt atente la un limbaj modern, care să trezească simțurile, să fie haioase și ritmate, și care să nu păcălească, ci să chestioneze lumea în care trăiesc tinerii azi. Un teatru pentru copii, cu sau fără intenție, definește niște generații, iar racordarea la azi e vitală pentru a evita, până la urmă, un dezastru.
Ce planuri și proiecte aveți pentru anul 2017?
În 2017 continuăm toate cele cinci festivaluri lansate de teatrul nostru: Festivalul Tânăr de la Sibiu, Sibiu Magic Show, Sibiu Plays! Festivalul de Teatru pentru Liceeni, dar și Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu și Zilele Poeziei Iustin Panța. Vom aduce, de asemenea, pentru prima dată regizori din afara țării ce vor monta noile producții și, totodată, reconfigurăm Platforma de Teatru Educațional și Atelierele de Creației. 2017 e important pentru că lansează un program de cinci ani ce pregătește noul proiect al Gongului ca „Teatrul European pentru Public Tânăr de la Sibiu”.
Știu că în 2016 ați avut multe spectacole în turneu, inclusiv în China. Continuați să vă luați în serios rolul de ambasador al Sibiului?
Da, iar asta a fost posibil în primul rând cu ajutorul echipei mele, care a făcut un efort considerabil. Totodată, saltul acesta uriaș e posibil pentru că există un dialog foarte bun cu reprezentații Primăriei Municipiului Sibiu, dar și prin votul de încredere din partea Festivalului Internațional „Shakespeare” de la Craiova și al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, care ne-au susținut enorm. Având una dintre cele mai mici trupe de actori de la noi din țară, suntem nevoiți de multe ori să refuzăm invitații dacă nu putem asigura în paralel spectacole la sediu. Prioritatea noastră este, totuși, să jucăm pentru publicul de la Sibiu.
În încheiere te-aș ruga să faci un top trei al celor mai frumoase spectacole din repertoriu, pe care orice copil din Sibiu trebuie să le vadă anul acesta la Gong.
Spectacolele de la Gong aduc bucurie și, uneori, chiar fac imposibilul să devină realitate. De ce să nu îi lăsăm pe cei mai tineri să le descopere pe toate?
