Povestea părea de într-adevăr de domeniul fantasticului, era ireală precum un cireș care face caise. Să crezi sau să nu crezi ce spunea Alba ca Zăpada? Și-apoi, cum se explicau cele trei picioare? Era un exemplar uman greșit? Darwin ăla nu spusese nimic despre așa ceva în cărțile lui. Da, cei trei prieteni erau nedumeriți. Mai cu capul pe umeri și ceva mai inteligentă decât ei, Șeherezada puse mâna pe telefon și sună la Poliție. Îi răspunse Polițista Roșie. Celebra Polițistă Roșie, cea care rezolvase toate cazurile grele ale Poliției Române ca, de exemplu, acreala nesănătoasă a merelor românești.
Pe cât era de roșie și de frumoasă, Polițista Roșie sosi într-un minut. Își scoase revolverul roșu și-l puse pe masă. Cu un pix roșu puse întrebări: Ce fel de cântece, ce fel de solistă, ce căutau acolo, oare nu trebuiau să fie în altă parte, de ce pe genericul filmului Toni Erdmann nu e trecut Bucureștiul și niciun actor român, adică sunt actori români trecuți, Vlad Ivanov să zicem, dar nu scrie nicăieri că filmul e făcut la noi în țară, că cum devine chestia asta și abia apoi să se întrebe de Alba ca Zăpada, femeia cu trei picioare.
Polițista Roșie își închise caietul și se privi în oglindă. Zise: Eu sunt cea mai frumoasă dintre noi toți și-i invită la secție.
Denis Dinulescu
Prin anii 80 ai secolului trecut l-am cunoscut pe Mircea Horia Simionescu. Ne-am împrietenit și, la o fasole bătută la el la Pucioasa, mi-a spus: Scrie, că tu n-o faci degeaba. Așa fac.
