Desenul mă liniştea, deveneam altul când îmi dădea o hârtie şi un creion, intram în altă lume. Prima mea expoziţie personală am avut-o în 2003, iar în 2004 am fost primit în Uniunea Artiştilor Plastici, după care, în 2006, am fost ales preşedinte. Sunt bucuros şi mulţumit că tatăl meu a apucat să-mi vadă prima expoziţie. Pentru noi, muzeografii, “Noaptea Muzeelor” este un priliej de a prezenta vizitatorilor tot ce avem mai de preţ în muzee, în galeriile de artă. Ne pregătim din timp, cu pliante, cu cataloage, cu expoziţii inedite, unele în premieră. Este o sărbătoare a artei, la care invităm toţi băcăuanii.
De mic copil, tata mă plimba pe străzi, îmi arăta casele vechi, locurile importante din oraş: uite, asta este Casa Cantilli, aici este Casa Sterian, Casa Bacovia, Casa Enea, muzeul cutare sau biserica…,îmi arăta Bacăul vechi. Bacăul este poate singurul oraş a cărui istorie a fost ştearsă, s-a demolat în prostie, cu răutate, cu ciuda, cu demenţă. Nu s-a păstrat, nu s-a conservat nimic, nu s-a refăcut nimic. S-a demolat tot! Câte clădiri vechi mai sunt?
Am vândut tablouri şi cu 3000 de lei, cel mai mult am vândut pe E-Bay, peisaje, am avut opere cotate şi la 500- 1000 de dolari, în condiţiile în care salariul meu de profesor era de 100 de dolari. Acum, cu monştri mei câştig mai puţin, însă nici nu i-am scos prea des pe piaţă. Astăzi, ca să vinzi bine, trebuie să fii “mort”, viu nu prea ai căutare.
Dionis Puscuta, preşedinte al Filialei Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici.
