Via a adormit liniștită, sub zăpada imaculată cu împăcarea datoriei împlinite. Vinul ascuns în clar obscurul pivniţei își limpezește încă trupul înfierbântat provocând aromele din butoaie.
Vinul fiert a ieșit la drumul mare aburind cristalul sloiurilor de la streșini. Totul în jur te provoacă la meditaţia „poveștilor de iarnă” cu bulgări, sănii și clopoţei.
Dar mă întorc la vinul fiert nu acuzând de sacrilegiu crâșmarul, ci mai degrabă încercând cu discernământ să așezăm lucrurile în ordinea firească, având mereu vinul aproape sub toate formele care pot să ne bucure.
Vinul fiert atât cel alb dar mai ales cel roșu, încălzit până la „transpiraţie” condimentat cu arome exotice și îndulcit este o binefacere pe care o merităm cu prisosinţă în gerul iernii, dar ar fi păcat să evaporăm miresmele unor vinuri de excepţie adunate și păstrate cu grijă de primăvara până în liniștea iernii.
Vinul de masă corect dar anonim, având și un preţ acceptabil justifică această alegere, însă sortimentele cu denumire de origine controlată sau cu indicaţie geografică care ne pot încânta simţurile într-o încăpere caldă privind pe fereastră uimirea fulgilor de nea, ne spun o altă „poveste de iarnă”.
