Când ai copii cărora le plac cărțile, te vei afla uneori în situația intermediară în care ei încă nu au chef să citească singuri o carte de 350 de pagini, dar vor (foarte mult) să asculte povestea. Și atunci, chiar dacă tu citești de obicei cărți cu floricele, ponei, zânuțe și unicorni, va trebui să citești ocazional câte o carte cu monștri, semizei, satiri și titani. Sau, în cazul de față, cinci.
Ultimul olimpian este al cincilea și ultimul volum dintr-o serie de cărți fantasy/de aventuri numită Percy Jackson și Olimpienii. Sunt, de fapt, Legendele Olimpului, repovestite de Rick Riordan pentru adolescenții de astăzi.
„Lumea se prăbușea și totuși singurul lucru care conta pentru mine era ca ea să fie în viață”.
Percy Jackson și prietenii săi sunt adolescenți obișnuiți care duc vieți obișnuite în New York-ul zilelor noastre. Merg la școli obișnuite, ocazie cu care constată că au tot felul de probleme de… adaptare. Observă că uneori, când se confruntă cu emoții intense, lucrurile în jurul lor explodează sau dispar sau se întâmplă tot felul de alte fenomene neobișnuite. Ajung, astfel, să afle de la părintele lor „pământean” că celălalt părinte este… un zeu din Olimp. Poseidon, zeul mării, în cazul lui Percy (eroul principal al seriei Percy Jackson și Olimpienii), Atena, zeița înțelepciunii, în cazul prietenei lui nedespărțite, Annabeth.
Fac tot acest ocol ca să înțelegeți câteva lucruri: în primul rând că uneori, ca părinți, veți citi și cărți pe care nu le-ați alege pentru voi, doar pentru că fiului vostru (sau fiicei voastre) i-au picat cu tronc. În al doilea rând, că uneori, unele cărți pe care nu le-ați fi citit niciodată din proprie inițiativă vă pot captiva aproape împotriva voinței voastre și vă puteți trezi prinși de poveste și așteptând cu sufletul la gură continuarea.
Ultimul olimpian este volumul care mi-a plăcut cel mai mult din toată seria. Are suspansul și umorul obișnuit, dar în plus, o construcție inteligentă și surprinzătoare a acțiunii, una în care Olimpul zeilor atotputernici este salvat, de fapt, de o echipă de semizei tineri care se dovedesc mai uniți și mai înțelepți decât părinții lor celești, în ciuda defectelor lor omenești, sau poate tocmai de aceea.
„Hestia a dat din cap: sunt aici pentru că atunci când orice altceva dă greș, când toți zeii puternici au plecat la război, eu sunt tot ce rămâne. Acasă. Inima. Eu sunt Ultimul Olimpian.“
Irina Șubredu
