Suntem aproape la final de sezon de fashion week şi am avut până acum New York, Londra şi Milano. Mai sunt câteva zile din Paris şi se încheie un an plin de controverse în moda internaţională. Fenomenul de fast fashion îşi face tot mai tare simţită prezenţa pentru că e ceea ce piaţa doreşte. Se consuma stil şi nu calitate vestimentară. Se consuma mai mult design decât conţinut. Pe mine unul mă încântă. Diversitatea prinde alte dimensiuni şi creativitatea publicului domină creativitatea caselor de modă ce doresc să impună trenduri. New York-ul a reunit toate platformele de modă într-un calendar pestriţ. Totul pentru bani fără vreo evaluare anterioară a calităţii producţiei sau serviciilor oferite de fiecare platforma în parte. Nu mi s-a părut nimic remarcabil în acest sezon în New York în afară de dorinţa ridicată, constantă de consum a pieţei. Londra a înghesuit toate showurile într-o parcare. Lucru tare creativ dacă această parcare nu ar fi fost înghesuită strâmtă şi puţin ofertantă. Milano ca de obicei a oferit mai mult. Aici competiţia între marile branduri e vizibilă. Discutăm despre un show impresionant Philipp Plein şi despre o cină oferită de Dolce & Gabanna pe strada Montenapoleone. Da. Pe stradă. În plină stradă. Astept cu interes Parisul. Ce trebuie însă menţionat este că Milano a însemnat pentru moda românească nu doar asocierea cu nume de top ci implicarea în cele mai importante evenimente alături de Camera de Moda Italiană. Am avut onoarea de a fi membru al juriului în concursul de design Mad Mood, alături de preşedintele Mario Boselli. Feeric Fashion Week e foarte bine văzut în New York, Londra şi Milano. Să vedem ce ne aduce Parisul.
