Lăcomie și neglijență într-o familie bolnavă
Să declarăm că Pelicanul este un portret de familie nu ar fi potrivit pentru a descrie piesa de cameră monumentală. Însă trebuie să începem de undeva. O mamă se întoarce la casa părintească unde fiul ei bolnăvicios, fiica sa ștearsă și ginerele ei persuasiv s-au adunat după moartea patriarhului familiei. Mama, deși pare veșnic îngrijorată de starea celor doi copii, este o prezență amenințătoare și tiranică în orice încăpere. Fiul, Frederick, perpetuu bolnav, dă dovadă de o înțelegere adolescentină și subdezvoltată a lumii, în timp ce fiica sa, Gerda, demonstrează ce se întâmplă unui om când nu are niciodată parte de afecțiune. Cei doi au crescut într-un mediu sărăcios, fiind înfometați ani de zile de mama care insistă că sunt prea săraci ca să-și permită cele necesare unui trai acceptabil, deși afirmațiile sale nu pot fi demonstrate. Între timp, ginerele șarmant vrea să-și însușească moștenirea aparent inexistentă. După un șir de discuții și un eveniment revelator, realitatea sumbră impusă copiilor de către mamă începe să se năruiască.
După cum am spus mai sus, Pelicanul nu este doar portretul unei familii foarte disfuncționale. Piesa întunecată explorează niște teme relevante și în ziua de azi, studiind efectul pe care lăcomia, egosimul și tulburările psihologice îl pot avea asupra unor oameni de rând. Adaptarea modernă regizată de Felix Alexa păstrează spiritul intens al variantei clasice însă aduce povestea tulburătoare și mai aproape de publicul din ziua de azi.
duminică 9 octombrie
20.00
Sala Studio
