Un festival e o întreagă societate la scară mică. E și natural, orice eveniment de mărimea Electric Castle strânge inevitabil între porțile sale oameni din toate culturile și subculturile, care într-un Cluj enorm pot să-și trăiască întregile vieți fără să aibă vreun contact relevant unii cu alții. Nu și aici. Aici toată lumea e în aceeași oală, la aceleași concerte și petreceri. Stau la aceleași cozi, așteaptă aceleași autobuze și sunt udați de aceeași ploaie apocaliptică. They are the people, indiferent de background sau preferințe muzicale. Weekend-ul acesta am observat comunitatea EC în cele mai bune și mai nasoale momente ale sale. Am simțit frustrările și bucuriile lor, am văzut străini ajutându-se unii pe alții mai mult decât am văzut vreodată pe străzile Clujului, și am ascultat, surprinsă, cum și-au susținut împreună priniciiple până și în cele mai neînsemnate momente, precum huiduiala colectivă de-a dreptul cathartică când cineva se trezea să sară în fruntea cozii la autobuz (după ce restul au așteptat ore întregi).
Oamenii fac festivalul, iar în acest caz fac un festival divers, haotic și al naibii de primitor. Ne vedem la următorul!
Irina Lupa
irina@zilesinopti.ro
