Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 07/06/2016
Arhiva Zile si Nopti

Cabana Postăvaru – la înălțime din 1883

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Cabana Postăvaru – la înălțime din 1883 Share Cabana Postăvaru – la înălțime din 1883


Anul acesta se împlinesc 133 de ani de când turiștii urcă spre Vârful Postăvaru și poposesc la 1605 m altitudine, la Cabana Postăvaru

Istorie, povești de spus la apus de soare, la o cană de vin fiert după o aventură pe pârtie sau la un suc rece după o tură cu bicicleta pe poteci de munte, amintiri, prietenii legate la înălțime, familie – așa aș descrie succint Cabana Postăvaru. Căsuța din lemn, cu podele care scârțâie, mâncare delicioasă (poate și pentru că de fiecare dată când te așezi la masă ești lihnit), cel mai bun salam de biscuiți, cu tropăituri de clăpari iarna și bere rece la draft vara e mereu primitoare pentru turiști din toate colțurile țării și chiar a lumii, dacă mă gândesc mai bine. De la vedete (l-am văzut pe George Buhnici la cabană în ultima zi din 2015), la oameni simpli vin să se odihnească la Cabana Postăvaru în drumețiile lor montane.

Cabana a fost fondată de Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor (SKV), iar construcția a durat din 2 aprilie 1881 până în 7 octombrie 1883. Cabana s-a numit inițial Schulerhütte – Cabana Schuler, după numele săsesc al Postăvarului. Pe 1 septembrie cabanei i s-a conferit numele „Julius Römer-Hütte” după merituosul membru de onoare Dr. Julius Römer. Acesta este cel mai vechi adăpost montan în funcțiune din țară. Din 2007, administratorul Cabanei Postăvaru este Rolf Truetsch. 100 de persoane se pot caza aici simultan, iar camerele care păstrează spiritul de demult sunt cele cu paturi supraetajate, ca în tabără. Tinerii le preferă pe acestea. Ce poate fi mai distractiv decât să dormi cu alți 5 prieteni în aceeași cameră, aflată parcă deasupra lumii!

Recomand să te cazezi măcar odată la o cabană și să te bucuri de liniștea nopții, să vezi stelele aflate mai aproape de tine, să asculți bătaia vântului vara și să vezi zăpada strălucitoare iarna. La apus, cerul pare pictat în culori roșiatice, arată de parcă ar fi fost modificat în Photoshop, numai că totul e real! La răsărit parcă simți și tu cum natura se trezește odată cu tine și cu orașele de dedesubt. Pentru că acesta este sentimentul care pe mine m-a încercat de fiecare dată… am simțit că am aripi, că mă aflu deasupra lumii, că dacă închid ochii pot să zor. Alții o și făceau, cu parapanta ce-i drept.

La cabană pare că toată lumea se cunoaște cu toată lumea, deși poate nu s-au mai întâlnit vreodată până în acel moment când s-au salutat și din vorbă în vorbă au ajuns să-și povestească viața.

Cu fiecare metru urcat spre vârf, oamenii parcă lasă în urmă câte-o supărare, câte-un gând negativ, astfel că până ajung la cei 1605 m altitudine rămân doar cu zâmbetele. Să fie aerul rarefiat, poate culoarea verde a pădurii vara sau scârțâitul zăpezii iarna? Dar nici nu mai contează de ce sunt veseli drumeții, important e că acolo sus scapă de grijile ce îi țin de obicei jos în oraș. Ce bine ar fi dacă în fiecare dimineață am urca! Nu pe munte, pentru că asta e destul de dificil, dar am putea „urca” în fiecare interacţiune cu cineva de pe stradă, am putea urca atunci când traficul ne enervează în oraș sau când o persoană dragă are nevoie de o îmbrăţişare. De obicei bateriile te țin ceva vreme după o astfel de drumeție la munte, iar când vezi că nu mai poți „urca” la tine în oraș, revino sus pe creste. Sigur vei zâmbi.

 

Theodora Ștefan,

Redactor șef Zile și Nopți Brașov

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută