Pe 1 iunie sărbătorim Ziua Copilului în România, prin urmare îți propunem să ne întoarcem în vremurile copilăriei noastre, când nu erau smartphone-uri, laptop-uri sau nenumărate canale TV cu desene animate.
Să începem cu un scurt istoric. Ziua Copilului a fost menționată prima dată la Geneva, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, când a fost semnată și „Declarația pentru Protecția Copilului”. 1950 a fost primul an când copiii români au fost sărbătoriţi la 1 iunie. De atunci, în această zi parcă ne simțim cu toții copii, părinții se gândesc cum să le aducă zâmbete pe chipuri celor mici de 1 iunie, adulții au o scuză bună să se joace, să se alinte, să copilărească.
Timpul parcă a gonit peste anii copilăriei noastre pentru că multe s-au schimbat de atunci. De fapt prea puține au rămas la fel ca în anii „generației cu cheia la gât”. În anii 90 ne jucam „Ascunsa” printre Daciile 1310 parcate în fața blocului, ne atârnam de bările de bătut covoare imitând-o pe Nadia, ne testam cunoștințele la „Fete, filme sau băieți”, în scara blocului… Imaginația era „gadgetul” de care nu ne putem lipsi nicicum. Ca să ne cheme la masă, mama ne trimitea un „SMS prin viu grai”, de la balcon, de știa tot blocul meniul zilei.
Ca să iasă la joacă, prietenii nu făceau un grup pe facebook și nici nu se sunau, ci își dădeau întâlnire la o oră precisă. Cine lipsea era chemat personal afară printr-o bătaie lungă în ușă, urmată de întrebarea firească: „Nu-l lăsați pe Ionică afară?” Gloata de copii făcea gălăgie în fața blocului până la lăsarea serii, iar părinții nu-și făceau griji. Aveam cheia prinsă de gât, aceasta era singura noastră grijă.
Azi, altul e tabloul. Copiii se joacă în locuri special amenajate, sub atenta îndrumare a personalului specializat. Când mai cresc puțin nu se mai joacă efectiv, poate doar merg la un fotbal dacă e vorba de băieți sau la un curs de dans ori balet în cazul fetelor. „Ascunsa”, „Țară, țară vrem ostași”, „Elasticul” sunt plictisitoare și de neînțeles pentru noua generație. Să joci Angry Birds la nesfârșit sau s-o îmbraci și să o dezbraci pe Barbie online de 100 de ori e senzație!
Prea puțini copii se mai joacă azi în fața blocului nesupravegheați pentru că altele sunt vremurile. Nu mai auzi cum o strigă Vasilică pe mama tocmai la patru, acum îi trimite un mesaj pe telefon. Parcurile nu mai sunt pline de copii, sunt pline de copii și părinți sau bunici.
Asta nu înseamnă că vremurile de azi nu sunt frumoase, sunt pur și simplu diferite. Și generația aceasta e fericită și se joacă, dar în alt stil. Probabil și copiii de acum îşi vor aminti cu nostalgie peste 20-30 de ani cum se jucau ei „League of Legends”, „Dota 2” sau „Kounter Strike Go” pe calculator cât e ziua de lungă. Poate și ei se vor mira de generațiile de copii viitoare care probabil vor avea holograme în loc de păpuși și roboți sau cine știe cu ce alte invenții amuzante se vor juca.
Timpul nu stă în loc și aduce schimbarea cu fiecare secundă ce trece. E necruțător în felul său, dar măcar ne lasă amintirile frumoase. De 1 iunie le poți povesti copiilor cum te distrai tu demult. După ce despachetați cadourile ați putea încerca unul din jocurile demodate ale generației tale… S-ar putea să vă placă scurta întoarcere în timp…
Theodora Ștefan,
Redactor șef Zile și Nopți Brașov
