Dorina Nițu
”Muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit fericirea” spunea Emil Cioran în ”Silogismele amărăciunii”. Aceasta era una dintre ”definițiile” lui despre fericire.
Dar povestea fericirii se scrie diferit, de la om la om. Pentru un copil de cinci ani fericirea este să primească un cadou de care se bucură cinci minute, însă acele minute, care preced plictisul sunt fericirea lui. În ochii unora se citește fericirea când revăd un om, pe care nici anii care i-au despărțit, nici miile de kilometri care au stat între ei, nu i-au făcut să se uite.
Partea cea mai bună e că povestea fericirii se citește în ochi, e un limbaj universal, și nu-i o încălcare a intimității să priveștii ochii în care se odihnește binele, căci așa cum spunea Marin Preda– „Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră”.
