Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 19/01/2016
Arhiva Zile si Nopti

Sesiunea: ce-a fost și ce-a ajuns

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Sesiunea: ce-a fost și ce-a ajuns Share Sesiunea: ce-a fost și ce-a ajuns


Suntem în plină sesiune de examene la Brașov, iar holurile Universității Transilvania sunt învăluite de emoții, mai ales pentru bobocii care trec acum, pentru prima oară, prin experiența examenelor de la facultate. Unii au învățat din timp, alții, cuprinși de panică, stau cu burta pe carte nopți la rând ca să recupereze. Mai e și categoria celor care nu se stresează și merg la examen pe principiul „ce-o fi, o fi”. Zile și Nopți Brașov a luat pulsul sesiunii de examene din această iarnă. Aflăm de la actualii studenți cum este în sesiune și de la foștii studenți cum era pe vremuri.

CE-A FOST…

„Cucer era anul IV cînd intrasem noi în anul I, adică încă „nu eram studenţi, că eşti student abia după sesiune”. „Nu fumezi? A, pînă la prima sesiune. Ai să vezi tu că în sesiune n-ai să rezişti”, mi-a zis Dorin.”
„Macu m-a picat şi pe mine, fiindcă am fost „obraznic”, şi pe Cristi, „fiindcă e prietenul tău”. Am intrat, am tras biletul, „Biletul 10”, el: „Uăi, poţ sî nu răspunz, cî orcum nu-ţ pun”, Eu: „întrebarea 1: Principiile pedagogiei sovietice”, îi povestesc, „întrebarea 2: „Poemul pedagogic” de Makarenko”, îmi aminteşte că degeaba pierd timpul, „Las-că eu vă povestesc, oricum nu mă grăbesc nicăieri”, îi povestesc, îmi aruncă carnetul, „Ţ-an spus cî nu-ţ pun”. Apoi îl sunam din cînd în cînd, îl întrebam de sănătate, îmi închidea. Pînă cînd se terminase sesiunea, mai era o zi de susţinere a restanţelor, el nici nu vroia să audă de mine, l-am sunat şi, fără introducere: „Vezi că apa în Lacul Comsomolist e rece!”, fireşte că m-a recunoscut, nu ştiu cum, dar mă recunoştea de la prima silabă. Peste o oră m-a găsit Zombi, că Macu vrea să-mi pună nota, mîine, la 7, 30, pe strada Îngustă de lîngă Radiofuziunea şi Televiziunea Moldovei, am luat şi carnetul lui Cristi, n-am ajuns chiar la ora fixată, că era o străduţă prea mărginaşă într-un cartier de la capătul Chişinăului, se uita în părţi, cînd m-a văzut s-a uitat iar în părţi, a salutat, „Sî merjim”, am mai traversat cîteva străduţe, s-a uitat în părţi: „Un’ţîi matricula?”, i-am întins-o pe-a lui Cristi, a pus un 8, i-am întins-o şi pe-a mea, „Da-pî ţ-an pus!”, „Nu, aceea era a lui Cristi, iar eu vreau 10” – „Nu sî poati sî dăm dzăşi la ristanţî, îţ pun 9, îi ghini?”, „Bine, bine”… „Trebu sî ni întoarşim pi drumuri diferiti!”, a zis şi a urcat în mers-ul său ultimul răcnet, a dispărut, dar în semestrul următor iar am avut lecţii cu el.” – Mihail Vakulovski, despre sesiunile de altădată, în rockmanul „Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău” (Ed. Cartea Românească)


Ah, sesiunea… Cred că din sesiune îmi amintesc cele mai puţine lucruri. Şi asta nu pentru că încerc să blochez ceva amintiri neplăcute, dar dormeam mult prea puţin, turnam cafele în noi ca nişte turbaţi, iar de la examen mergeam fix la cel puţin câteva beri. După care o luam de la capăt. Bine, aveam şi un obicei prost: ne apucam de învăţat în noaptea de dinaintea examenului. Nu de alta, dar aveam şi noi priorităţile noastre. Iar la Litere, dacă citeai ce aveai de citit din timpul anului, cel puţin la literaturi, era imposibil să pici. Asta am aflat în primul an. Domnul Bodiu, fie-i ţărâna uşoară, cu care făceam o ciosvârtă din literatura română, obişnuia ca înainte de examen să verifice dacă am citit sau nu operele din semestrul respectiv printr-o pre-examinare care consta în recunoaşterea a cinci citate din mai sus pomenitele opere. Cred că doar cinci dintre noi au reuşit să intre în examenul din semestrul I, anul I. Am ieşit din sala de examen cu coada între picioare, „slabi şi patetici ca în Shakespeare”, dar ne-am învăţat lecţia. „Iar, pe pistolul meu cu douăzeci şi patru de gloanţe!, luna mi se pare aceeaşi cu care am participat la asediul Trebizondei, dacă nu mă-nşel!…” – Yokko – Universitatea Transilvania, Facultatea de Litere, promoţia 2005, în prezent ŞI solist vocal în Fernet Blues Company.


Ehehehe… greu de spus cum erau sesiunile de altădată. Am avut cam multe pentru că timp de patru ani am urmat în paralel cursurile a două facultăți. Pe atunci, aproape orice facultate dura 5 ani. Ca să fac față numărului dublu de examene, deși eram brașovean, învățam la sala de lectură pentru a nu fi distras de televizorul post-revoluționar de acasă. Însă, podeaua sălii de lectură din corpul N scârțăia de mama focului și, în plus, abia așteptam să iau o pauză de taclale cu colegii de suferință. Dar de ce întrebați de sesiune? Nu mai bine să vă spun cum a fost la primul chef adevărat de pe Colină? Era în timpul congresului al 14-lea al PCR, în noiembrie 1989, era miliția la intrare în cămin și a trebuit să intrăm pe geam la colegii căminiști. Și atunci era, dar mai ales imediat după 1990 a explodat comerțul cu bere în cămine. Cred că nu v-ar fi ajuns 200 de pagini pentru ediția Zile și Nopți Memo & Colina pentru a cuprinde toate petrecerile și „barurile” din acea vreme.
Cele mai faine amintiri legate de sesiune nu le am din facultate, ci de la MBA-ul lui Lixi urmat 10 ani mai târziu. La fel ca după aproape fiecare curs, urma berea de după, la Postăvaru (actuala berărie Ciucaș). Țin minte că am terminat un examen sâmbăta, înainte de prânz, și ca să ne păstrăm obiceiul am apelat la nea Ionică de la Groapa cu Bere Aurora (actualul restaurant Sergiana) ca să ne primească cu o oră înainte de deschidere. În sesiunile de altădată nu eram distrași de rețele de socializare, dar după examen era obligatorie conectarea prin Facebeer și Insta-mic. – Nechita Florin – Lector Universitatea Transilvania

…ȘI CE-A AJUNS 🙂

Pentru mine, sesiunile sunt destul de liniștite, am întotdeauna grijă să învăț din timp. Sunt și la o facultate la care trebuie să înveți permanent. Nu e ca și cum înveți, treci examenul și nu te mai întâlnești cu acele informații.
Totuși, am avut parte de întâmplări plăcute și mai puțin plăcute. Așa e în sesiune – cu bune, cu rele. Există un echilibru în toate. – Maria Magdalena Manole, Universitatea Transilvania, Medicină – Asistență Medicală, Anul III.


Ca în orice sesiune, trebuie să existe un examen la care te duci nepregătit și ca orice student speri să obții Sfântul 5.
Ei bine, eu am avut o dorință puțin diferită atunci când m-am dus la unul dintre examenele din sesiune (Finanțe Bănci) – nu aveam speranța obținerii unui 5, ci doream să pic. Nu voiam decât să inspectez puțin, să văd cam ce subiecte sunt pentru a mă putea pregăti pentru restanță, să iau o notă bună, pentru că aș fi avut mai mult timp să învăț. Din respect, să nu dau foaia goală, am scris câteva cuvinte, câte puțin la fiecare subiect (așa din amintiri și cultura generală), astfel încât să nu fie suficient pentru o notă de trecere. Dar cum lucrurile nu se întâmplă cum ni le planificăm, eu am avut noroc și doamna profesoară m-a trecut.
Va rămâne cumva o lecție pentru mine și desigur, o întâmplare amuzantă, de povestit când e cazul. – Leonte Carmen, Universitatea Transilvania, Știinte Economice, Master, Anul I


Sesiunea în mare parte nu mi se pare grea, dar vin şi examenele acelea de care toţi studenții ne temem. Eu personal sunt panicată şi poate nu ar trebui, pentru că am fost negreșit la toate cursurile şi seminariile! Colegele mele îmi transmit această emoție din sesiune. Sunt sigură că facultatea aceasta este una care ne va deschide noi orizonturi aşa că am decis să las emotivitatea deoparte şi merg înainte. – Baiu Elena, Universitatea Transilvania, Facultatea de Sociologie şi Comunicare, Anul I.


Ei bine, se apropie cu paşi repezi sesiunea. Examene peste examene, multă materie şi emoţii. Nici nu ţi-ai cunoscut bine colegii, ca deja sesiunea bate la uşă. Şi da, am emoţii. Multe. Adică cine nu are emoţii, ţinând cont că e primul an de facultate şi prima sesiune?! Deşi nu de puţine ori am auzit persoane spunând ca examenele sunt foarte grele, nu m-am descurajat. Sesiunea este o mică parte din noua etapa a vieţii pe care abia am început-o. Chiar dacă nu toate examenele sunt la fel de uşoare, consider că dacă înveţi, este imposibil să pici. Oricum ar fi, o să treacă extrem de repede. – Buzoianu Roxana-Elena, Universitatea Transilvania, Facultatea de Sociologie şi Comunicare, Anul I.


Pentru mine e prima sesiune, e extrem de obositoare şi destul de stresantă. Examenele sunt foarte aglomerate, iar timpul de pregătire pentru fiecare în parte este scurt. Dar aşa este viaţa de student şi pe lângă sesiune mai sunt şi alte momente plăcute alături de colegi, care fac să pară mult mai uşoară studenţia. Cu tot stresul şi cu toată agitaţia din timpul sesiunii, eu nu aş renunţa la facultate, îmi place atât cu părţile ei bune cât şi cu cele rele. – Grigore Alexandra, Universitatea Transilvania, Facultatea de Sociologie şi Comunicare, Anul I

Zile și Nopți le dorește tuturor studenților spor la învățat în sesiunea de iarnă și sclipiri de geniu la examene!

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută