Cutia Pandorei @ Teatrul Național
din perspectiva regizorului
“Neputința de a numi este un bun simptom al emoției” spunea Barthes în Camera Luminoasă. E aproape imposibil pentru un regizor să-și descrie munca, fenomen scindat, împărtășit și calibrat de sensibilitățile actorilor, scenografului, tehnicienilor… Pot doar să arunc înspre potențialii spectatori frânturi din viitorul spectacol.
Sunete horror. Palincă de pere. Topoare. Cutii. Feline. Piele fină. Bătrânețe. Povești. Comoară misteriosă.
În Cutia Pandorei găsim amestecate într-un plat du jour ingrediente dintre cele mai diverse: personaje grotești, situații comice, povești dramatice, decor cu accente suprarealiste etc. Hilda și Bandi sunt două personaje animate de o poveste care se întinde, într-o adevărată saga de familie, peste mai bine de cinci decenii: istoria unei comori ascunse. Agresiunile lor perpetue scot la iveală elementele disfuncționale ale unei familii aflate mereu la un pas de îmbogățire… Un pas pe care nimeni nu e dispus să îl facă, fapt bine ilustrat în replica Hildei: “Ura lui taică-tu a fost mai mare până și decât lăcomia lui”.
Hilda și Bandi se rănesc, eliberând energii intense într-un perimetru de luptă strâmt, într-un spațiu aglomerat de “boarfe vechi”. Ce se va întâmpla cu aceste două biete suflete când afară va fi frig și întuneric, iar camera va rămâne pustie? Toate celelalte lucruri intră în cutii. (Andrei Măjeri)
Marți 8 decembrie
P-ța Ștefan cel Mare 14
19.00
Epuizați – Proiecție KineDok @ Casa TIFF
Epuizați, un documentar despre procesul de realizare al unei piese de teatru și al unui documentar, urmărește o serie de personaje care au trăit peste 55 de ani, sau 30 de milioane de minute. Personajele sunt provocate să vorbească despre cele mai importante momente din viața lor într-un număr de secunde egal cu vârsta lor.
Joi 3 decembrie
Universității 6
20.00
Cartea Junglei @ Teatrul Maghiar de Stat
Cartea Junglei transpune povestea clasică într-un cadru modern, urban, transformând personajele animale în oameni. Spectacolul oferă o imagine realistă a tineretului din ziua de azi și a procesului prin care acesta se maturizează într-o lume în care excluderea socială, izolarea, sunt la fel de actuale ca întotdeauna.
Sâmbătă 5 decembrie
Emil Isac 26-28
11.00
Mihai Horea – Pictură @ Fabrica de Pensule – Baril
Incomunicabilul comunicat prin artă
Mihai Horea e cunoscut ca unul dintre cei mai proeminenți pictori abstracți români. Și-a inceput studiile în perioada postbelică cu Nicolae Dărăscu și Camil Ressu, dar a fost cel mai mult influențat de Alexandru Ciucurencu și Hans Mattis-Teutsch. Există mărturii că în perioada de formare a fost profund interesat de Arta culorii, tratatul lui Johannes Itten, recent tradus în limba română în acea perioadă. Perioada matură a creației sale arată o preocupare profundă in căutarea relațiior armonice între tonuri, nuanțe, culori.
Cele câteva pânze care alcătuiesc expoziția de astăzi de la :BARIL conțin puternică amprentă a autorului lor: o candoare imaterială care ascunde, cred, obsesia de o viață a pictorului: a comunica incomunicabilul printr-o explorare nesfârșită a manifestărilor fizice ale limbajului. Mihai Horea investighează culoarea într-o manieră care pare a-l conduce înspre o zonă de securitate emoțională, un soi de peace of mind, o liniște contemplativă. Paradoxal, acest refuz al oricărui dinamism (“a sta, la el, era o ocupatie”, mărturisește undeva Anca Sârbulescu), manifestat prin aparentă monocromie a pânzelor sale, pare a-l conduce înspre o izolare suverană față de contemporaneitate. Dar însăși refuzul acestor provocări, al ostentatiilor cotidiene îl plasează pe artist într-o zonă de insecuritate, într-o o tensiune teribilă.
Acesta este metafora lui Mihai Horea, metaforă îngrijit ascunsă într-o abundență barocă de nuanțe inefabile. (Tiberiu Adelmann)
până în 22 ianuarie
Henri Barbusse 59-61