Partisan spune povestea unui cult (dacă îl putem numi așa), a liderului său și a unuia dintre „adepți”, sub forma unor întâmplări psihedelice cu urmări surprinzătoare. Ceea ce se află, de fapt, în spatele dansului și a magiei este un mister și chiar după dezvăluire vom rămîne cu un mare semn de întrebare. Este sau nu este?
Vincent Cassel a ales multe personaje tulburate, pentru că, așa cum declară actorul, el însuși este “supărat pe viață”.
Gregori este o puternică figură paternă, un tată și în același timp un Dumnezeu. Venerat și ascultat de multele sale soții pe care le ia sub aripa sa pentru a le proteja și a le scăpa de viața care a fost nedreaptă cu ele, bărbatul crește în jurul său o aură amețitoare. Personalitatea sa puternică se citește în deciziile pe care le ia cu înțelepciune, chiar dacă trebuie să strângă din dinți și să nu lovescă. Astfel, reușește să păstreze o atmosferă armonioasă la prima vedere. Muzică, dansuri lascive, copii fericiți, mame mulțumitoare și o ruină de casă care să le țină unite pe toate cele de mai sus. Pereții, însă, văd cu totul altceva. Mame poligame, care se îmbată la petreceri dezlănțuite, un profitor care caută femei rănite și copii triști, forțați să crească mult prea repede. Salvatorul își crește, în secret, o armată.
De fapt, însă, nimeni nu știe ce se petrece în acest film. Tocmai de aceea este atât de interesant și de șocant de privit și foarte plăcut de analizat. Privitorului i se dau câteva indicii, apoi i se ia ceea ce începe să creadă și i se construiește o altă ipoteză, ca în final să-i lase un mare gol pe care trebuie să îl umple cu propria imaginație. Ce trebuie să vă spun musai este că un mare adaos aici îl are Vincent Cassel (am amintit de el în recenzia despre Irreversible) care îl face pe Gregori un adevărat zeu deraiat, menit să să seducă și să vă înșele.
Cam în aceeași direcție ne ducem și săptămâna viitoare, cu Enter the Void. O superbă peliculă caleidoscopică, în regia lui Gaspar Noe (regizorul lui Irreversible), despre care nu veți ști ce să credeți la prima vizionare, dar care cu siguranță va pune o enormă amprentă asupra voastră ca cinefili. Până atunci, vă doresc vizionare dumnezeiască!
Regie: Ariel Kleiman
Articol de: Adriana Zăvoi
