Să mă întâlnesc eu cu mine. Să îmi vorbesc și să încerc să mă cuceresc. O fi greu? Cine m-ar înțelege mai mult decât eu însămi? Îmi cunosc tabieturile. Dar mai ales, îmi accept defectele. Mă accept pe mine cu totul. Fără rușine și fără reproș. Nu cred că ar mai putea face nimeni asta la fel de bine. Poate doar EL, dar mi-a transmis cu subtilitate că nu este pregătit. Și nici nu va fi. Nimeni.
Pentru că nimeni nu va înțelege nopțile în care eu m-am zvârcolit fără să îi pese cuiva dacă am puterea să strig după ajutor. Am fost doar eu cu mine. Așa cum voi fi și de acum înainte. Iar cel care va vrea să intre, va trebui să aibă suficientă forță pentru a-i auzi clinchetul. Da, va fi o victimă a tuturor experiențelor anterioare ce m-au adus în stadiul în care m-am retras fără regret.
De-abia în momentul în care am înțeles toate astea am fost împăcată cu mine. Conștiința mi-e limpede. Devenisem scut. Nimic nu mă mai afecta. Nici măcar prostia și falsitatea de care m-am lovit de-atâtea ori. Să-i satisfac pe alții nu mi-a fost nicidată scop. Așa că mi-am văzut liniștită de relația mea cu mine. După mult timp, mă bucuram de propria-mi atenție.
Nici nu știu dacă să mulțumesc sau nu pentru palma pe care am primit-o. M-a trântit direct în brațele… mele, acolo unde nu mai fusesem de ceva vreme. Era cald și bine. Mă simțeam în siguranță. Nu m-aș putea dezamăgi niciodată. Unde am fost? Rătăcită prin minți ce dormeau fără de grija mea, recunosc că mi-au luat ani să mă redescopăr și să fiu mulțumită. Acum știu că nimic nu mă va clătina. Mai singură, dar mai stabilă. Nu mai eram o Albă ca Zăpada. „Piticii mei” fugiseră încotro apucaseră. Îi eliberasem. Da, îmi era bine. Până când… mi-am dat seama că tu erai al meu model de „niciodată să nu spui niciodată”. M-ai alungat de-atâtea ori, încât m-ai adus și mai aproape de tine. Oricât mi-aș fi dorit să mă depărtez, mi-era de-acum imposibil.
Ce ciudată e viața. Nicicând nu mi-aș fi imaginat că îmi vei zgudui lumea. M-ai cutremurat, cu toate că nu cred că nu ți-am zis niciodată cât imi e de frică atunci când simt că pământul îmi fuge de sub picioare. Mi-ai zguduit lumea… credința… Ba până și principiile atent construite, cărora le-am fost captivă prin ani întregi de abstinență emoțională. Felicitări! Ai năruit totul în mine… mai ales crezul că femeia puternică din mine va face oricând față farmecelor unui bărbat pe care îl știa nepotrivit.
Articol de: Alexandra Gugiuman
