Quentin Tarantino a spus despre Big Bad Wolves că este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2013.
Se spune că nici o crimă nu rămîne neplătită și că nici un criminal nu rămîne nepedepsit. Mai există și acea zicală, „nici o crimă nu este perfectă”, dar regizorii Aharon Keshales și Navot Papushado se încăpățînează să ne demostreze că lucrurile nu stau chiar așa.
Big Bad Wolves este un film despre călăi și torturați, în care rolurile se schimbă pe nesimțite, iar răzbunarea finală adâncește misterul.
Într-o comunitate mică, un părinte trăiește un coșmar. O investigație a poliției îl duce pe Gidi direct la locul unde fiica sa a fost omorâtă, torturată și abandonată, legată cu sârmă de un scaun și decapitată. Iar momentul în care o vede este atât de cumplit, încât va face totul pentru a afla unde se află restul trupului și nu se va liniști până când nu îi va face cel puțin la fel de mult rău celui care a îndrăznit să o atingă. Partener în jurământul său va fi unul dintre polițiști, Micki, care vrea doar să afle unde criminalul a ascuns-o pe fiica sa, care este dispărută de cîteva zile. Dar pentru a face asta, trebuie să se prefacă din lup, în oaie.
Dacă este să spun ceva despre acest film, va fi, desigur, că este șocant de violent și, mai apoi, v-aș spune că este foarte jucăuș. Da, putem să îl privim și așa. Cei trei protagoniști, Gidi (tatăl), Micki (polițistul) și Dror (criminalul) fac un joc de roluri extraordinar, atât de ametițor și de compleșitor, încât în final nu putem spune cu siguranță cine este victima și cine deține puterea. Iar pentru a crea acest efect, regizorul îmbogățește filmul cu scene care au puterea de a rămâne întipărite pe retină și care pot transforma Big Bad Wolves într-un adevărat horror sau într-un adevărat film asiatic (sic).
Iar ca o continuare a acestei recenzii, pentru săptămâna viitoare am ales o frumusețe dedicată cinefililor pasionați de violență și simboluri: Oldboy. Dar pînă atunci, vă doresc vizionare uimitoare!
Notă IMDB: 6,8
Regizori: Aharon Keshales, Navot Papushado
Articol scris de Adriana Zăvoi
