Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 13/03/2015
Arhiva Zile si Nopti

Ada Solomon: “Filmul e un produs nișat.”

Zile si Nopti De Zile si Nopti
Comentarii Ada Solomon: “Filmul e un produs nișat.” Share Ada Solomon: “Filmul e un produs nișat.”


Producător al filmelor “Aferim!” și “Poziția Copilului”, ambele premiate la Berlin cu Ursul de Argint, respectiv Ursul de Aur, Ada Solomon a devenit cel mai vizibil producător din România.

Cât de dificil este să faci un film în România și care sunt provocările unui film precum “Aferim!” am aflat direct de la cea care l-a produs.

 

“Aferim!” este, probabil, cel mai complex film românesc făcut în ultimii ani în România, din punct de vedere al producției. Cât de dificil este și ce înseamnă o astfel de producție în cifre?

Ca să fiu exactă, filmul a costat 1.357.000 de euro, bani care au venit din trei surse principale: din România, prin Centrul  Național al Cinematografiei, din Bulgaria și Cehia. La asta se adaugă sprijinul Eurimages și aportul foarte important al partenerilor privați. Un sprijin foarte important a venit din partea Cinema City, fără de care nu am fi putut să facem filmul. De fapt, probabil l-am fi terminat, dar acum am fi fost cu toții în faliment. Am început producția fără să avem toți banii și am sperat că se va întâmpla o minune. Am ținut foarte mult la filmul acesta și mi-am dorit foarte mult să îl facem.

 

De ce este “Aferim!” atât de special și de ce v-ați încăpățânat atât de mult să îl produceți, în ciuda dificultăților financiare?

“Aferim!” este cea mai complexă producție pe care am făcut-o. În primul rând, vorbim de 30 de locații de filmare, dintre care cam 80% au fost locații în aer liber, cu decorurile construite de la zero. Singurele locații pe care nu le-am reconstruit au fost conacul și mănăstirea din film. Am avut 23 de zile de filmare, un record chiar și pentru noi. Nu pentru că ni l-am fi dorit, initial erau gândite 25 de zile, dar pentru că am avut parte de o vară foarte dificilă, cu multe ploi, am reușit să filmăm în 23 de zile. Am avut 53 de actori și 1500 de figuranți. La final, când am numărat echipa de pe generic (cu tot cu mulțumiri), avem 498 de oameni care au lucrat la acest film.

Credeți că limbajul arhaic folosit în film va fi un impediment de înțelegere pentru public?

Dacă citești scenariul de la “Aferim!” sunt convinsă că, fără să te duci la dictionar, știi exact ce spun oamenii ăia și ce vor să transmită din context. Ăsta e un alt lucru care mi se pare absolut special cu filmul ăsta și pe care nu l-am simțit decât după ce filmul a fost gata – mi se pare că limbajul e mult mai apropiat de un public larg decât limbajul contemporan. E mai familiar, mai aproape de vorbirea curentă: cu un pic de haz, cu o zicală, cu un proverb, un arhaism, o onomatopee.

 

Cum este publicul de film românesc?

Eu cred că publicul de film românesc există, din păcate este un public năpăstuit, care nu apucă să afle când sunt filme românești în cinema. Care ar vrea să vadă filme românești, dar până apucă să afle, ele ies din cinema. Vina pentru povestea asta este legată de lipsa de buget și lipsa de interes a cinematografelor. Sistemul de distribuție și exploatare ale filmelor românești este puternic văduvit. Nu există nici un fel de sistem de sprijin, de prioritizarea a acestui produs cultural.

Plus că, sigur, și dacă am avea banii, filmul e un produs foarte special, nu poți să faci o campanie publicitară ca la un produs de larg consum, deși filmul este un produs de consum, dar unul nișat. Se cumpără într-o perioadă limitată, pe un număr foarte redus de tarabe care sunt cinematografele.

 

De ce ar trebui să vină oamenii la cinema să vadă “Aferim!”?

Primul argument este cel al experienței cinematografice, diferită atunci când ea este într-o sală de cinema, indiferent de cât de mare și performant ar fi ecranul de acasă. Imaginea filmului este ceva special, nu pentru că e filmul pe care l-am produs, ci pentru că e extrem de puternic plastic și gândită pentru cinema și o seamă de lucruri se pierd pe un ecran fie și ceva mai mic decât ecranul de cinema.

Pentru experiența comună – plăcerea de a râde, de a te întrista, de a respira cot la cot alături de oameni pe care nu îi cunoști în fața unei experiențe.

 

Care a fost primul film pe care l-ați produs și cum a început povestea asta?

Primele două filme produse au mers cumva în paralel, în urmă cu 10 ani. E vorba de „Marilena de la P7” și „Lampa cu căciulă”, cu două construcții financiare complet diferite. „Marilena de la P7” este o producție independentă, fără sprijin de la vre-un fond public, film făcut cu participările membrilor echipei și cu banii lui Cristi Nemescu aduși de acasă, bani câștigați din premiile pe care le-a obținut cu filmele lui de școală. „Lampa cu căciulă” a primit finanțare de la CNC la a treia încercare (nimic ce n-am experimentat mult mai târziu) și cu finanțare de la TVR, în baza legii cinematografiei.

„Aferim!” e important și pentru asta. Readuce la un loc nucleul de bază al echipei de la Lampa cu căciulă. Radu e regizor, Florin Lăzărescu este coscenarist („Lampa cu căciulă” e un scenariu scris după o povestire a lui Florin Lăzărescu) operatorul este Marius Panduru, scenografia este semnată de Augustina Stanciu, ca și la „Aferim!”, montajul este semnat de Cătălin Cristuțiu… e un fel de arc peste 10 ani, ceea ce mi se pare foarte frumos.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută