Săptămânile trecute, astrele care-mi guvernează prietenii – deopotrivă pe cei născuți în zodii nesimțit de insuportabile, respectiv pe cei considerați franzelele lui Dumnezo’ din punct de vedere al horoscopului – s-au aliniat într-un șir indian drăcovenesc și perfid, având același scop comun. Se face că mi-au dat o gaură închipuită în creier și au început să-mi toarne cu pâlnia de 10 litri sfaturi și reflecții omnisciente, care se învârt toate în jurul aceluiași cuvânt: răbdare. După tortura picăturilor chinezești, m-am enervat și m-am pus să caut în dicționar definiția cuvântului. Așa am aflat că mai toți din jurul meu sunt maeștri zen într-ale resemnării, suportării și îndurării. Pentru că a avea răbdare înseamnă deci, a nu te împotrivi greutăților, neplăcerilor de ordin fizic sau moral, a îndura cu stoicism și a tolera. Apoi am stat să meditez: Cum să accept cu fruntea sus toate bullshiturile altora, așteptând să treacă uraganul Katrina Carpații? Cu răbdare. Cum să nu fac cu nervii când nu pot controla o situație dată? Cu stăpânire de sine. Cum să o iau de la capăt când am impresia că sunt reîncarnarea feminină a lui Sisif? Cu stăruință. Cum să pun anxietatea la colț, în genunchi, pe coji de nucă? Cu persistență. Am crescut cactuși timp de 6 ani. Răbdarea încerc să mi-o cultiv de ceva vreme, da’ semințele nu se prind. Cred că nu-i fertil solul. Îmi zice și mie cineva de unde se cumpără? Eventual la super-ofertă en gros?
