Au trecut câțiva ani de când la Cluj s-a ridicat un nou festival de film. Deși la început părea nebunesc gândul de a mai face un festival de film în orașul TIFFului, iată că a trecut ceva timp și o echipă mică de tineri ambițioși au reușit să ridice un alt festival, unul de comedie. Cu atât mai riscant cu cât comedia nu este nici atât de festivalieră, nici ușor de găsit la o calitate căreia să i se aplice ștampila de festival. Aseară s-a deschis la Cluj a 6-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Cu tot fastul cuvenit, cu sala de la Cinema Florin Piersic plină, cu primarul Boc vorbind despre planurile Clujului de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2012, cu un juriu internațional și cu un film de public. Lungmetrajul “Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, spune povestea unui psihiatru hotărât să descopere secretul fericirii. Mai exact, Hector este plictisit și frustrat. S-a săturat de viața monotonă, de pacienții deprimați, de soția perfecta și prietenii ei. Se hotărăște să călătorească prin lume să afle secretul fericirii. Alege China și Africa (nu am înțeles de ce nu a ales India, eu credeam că asta fac psihologii care vor să se regăsească) și pleacă în lume. De aici, filmul se transformă într-o poveste motivațională, destul de ieftină pe alocuri (avem chiar și niște legi scrise pe care le descoperă de genul “Fericirea este atunci când oamenii te iubesc pentru ceea ce ești”) dar care are marele avantaj de a nu-și pierde umorul. De altfel, fără umor, probabil ar fi putut fi la fel de ușor un film regizat de Paulo Coelho, pe care sper totuși că l-au sunat să îi ceară asistență pe scenariu, asta fiind scuza unor momente în care publicul este manipulat prea “pe față”. Evident, Hector trece prin mai multe încercări, la fel ca Făt Frumos în încercarea de a o cuceri pe Ileana Cosânzeana, de unde aflăm că nici cu fericirea nu e ușor și că drumul e mai important decât rezultatul. Care, rezultat, era chiar în fața lui. Sună cunoscut, nu? Ah… iar concluzia, formulate tot “pe față”, e că suntem cu toții obligați să fim fericiți. Lăsând la o parte pragmatismul, filmul nu este unul rău, ci o alegere fericită de duminică după masă când vrei să pleci optimist din sala de cinema. Și o deschidere de festival de film de comedie accesibil tuturor. Pentru că un festival de comedie nu ar trebui să se adreseze “publicului de festival” (sigur ați mai auzit expresia asta), ci unei comunități. Unui oraș întreg, care ar trebui să fie mândru că are două festivaluri puternice. 
