Vineri seara, în **Hard Rock Cafe**, a fost seara regelului. Acordurile melodilor lui **Elvis Presley** au recreat cu succes admosfera acelor vremuri. Zâmbetele celor din jur îmi spuneau că acele versuri au trezit amintiri plăcute celor sosiţi acolo pentru a-i aduce un tribut.
Astfel de evenimente le priveam cu o doză de scepticism. Nu credeam că cineva poate să imite **o legendă**. Plecam de la ideea că oricât ar încerca să se aproprie de original, va rămâne o copie. Ei bine, după ce am ajuns la Hard Rock Cafe mi-am dat seama ce îşi propune evenimentul. Nimeni nu dorea să copieze, ci să ţină vie o legendă. Am văzut copii de până în opt ani care pur şi simplu **se bucurau de muzică**.
Oameni de toate vârstele aveau o sclipire în priviri, parcă îi unea bucuria de a vedea că muzica lui Elvis n-a murit. Solitul îmbrăcat într-un costum negru **îi semăna bine la faţă**. Nelipsiţii favoriţi erau arătaţi cu degetul de către cei mici.
Bucuroşi părinţii le explicau că Elvis a rămas celebru pentru un astfel de look. Pe urmă aceştia îi invitau să inchidă ochii şi să îi aprecieze muzica. Melodiile lui fiind o comoară de care ne vom bucura cu **aceaşi intensitate** cu fiecare ocazie. Cu siguranţă seara petrecută în Hard Rock Cafe mi-a făcut poftă de muzica rock veche.
