Cu excepţia semnului de întrebare titlul editorialului este acelaşi cu cel al spectacolului pe care un grup de actori orădeni coordonaţi de vechiul nostru prieten Daniel Vulcu l-au adus pe scena teatrului devean. A fost o demonstraţie în plus a faptului că, în zilele apăsătoare pe care le parcurgem, comedia e defularea de care avem nevoie. Ar fi multe de zis. Că reprezentaţia a fost niţeluş cam lungă. Că a abundat în nenumărate „cârlige” menite a spori hazul, oricum savuros, al textului.
Nu fac critică teatrală. Îi critic însă pe cei care au spulberat colectivul teatrului nostru. Erau oameni buni, iar unii dintre ei „mâncau” comedia pe pâine. O echipă care nu trebuia decât bine strunită. Ideea cu teatrul de proiect s-a dovedit păguboasă. E târziu să mai tragem semnale de alarmă. În jurul celor ce decid vânzolesc tot felul de trepăduşi care nu au nimic de-a face cu scena. Iar când apleacă urechea doar la ce spun aceste lipitori şi primarii, şi parlamentarii, şi miniştrii calcă strâmb…
