De curând m-a încercat un sentiment pe care nu l-am mai avut de ceva vreme. Sunt o fire sociabilă și mă adaptez ușor la lucruri noi. La o primă întâlnire cu cineva, păstrez o anumită distanță și discut doar despre lucruri generale, mărunte, care să nu dezvăluie mai mult decât e cazul. Cu alte cuvinte, se petrece conversația aia măruntă care poate sau nu să însemne ceva.
De obicei nu dau importanță acestor momente fiindcă nu se întâmplă nimic memorabil. De curând însă, am avut parte de cea mai plăcută conversație (cu o persoană nou întâlnită). A fost genul acela de discuție din care chiar afli ceva. Cuvintele curgeau unele după altele și timp de o oră nu au existat timpi morți sau subiecte de genul “Ce vreme frumoasă. Bine că s-a terminat canicula.”
Mulți vorbesc despre compatibilitate, chimie sau altele asemenea. Eu sunt de părere că am avut ocazia să vorbesc cu un om care știa ce spune, interesat de binele său și al celor din jur.
V-ați putea întreba ce fel de oameni mă înconjoară de obicei, de am rămas impresionată de o simplă discuție. Poate că m-am obișnuit deja cu tabieturile celor din jurul meu și nu mi se mai pare extraordinar orice cuvânt. Poate că am întâlnit prea multe persoane superficiale și am uitat să caut ceva-ul fiecăruia. Poate că am doar nevoie de Zile și Nopți de vorbă …
