Clipa în care primele acorduri din **“Monarchy of Roses”** au răsunat de-a lungul **Arenei Naţionale**, iar cei de la **Red Hot Chilli Peppers** au apărut pe scenă, am petrecut-o în tribuna superioară de Vest.
Să poţi vedea un stadion de peste **47.000 de oameni** ţipând de fericire în cor, din tot sufletul, este un moment emoţionant şi măreţ. Anticiparea sălbatică a bucureştenilor, pregătiţi să absoarbă notă cu notă, vers cu vers un concert aşteptat de ani de zile, se simţea în aer, unitară şi puternică.
Tobele lui **Chad**, urmate de basul lui **Flea**, chitara lui **Josh** şi vocea lui **Anthony** pe prima piesă au declanşat aproape reflex o rafală de aplauze frenetice şi urlete entuziasmate. În prima jumătate a spectacolului băieţii de la **RHCP** au socializat puţin cu publicul: un simplu **“Hello, Romania!”** a fost mai mult decât necesar pentru ca publicul să explodeze.
Isteria generală a continuat pentru aproape două ore de concert, pe fundalul unor piese legendare precum **“Scar Tissue”, “Under the Bridge”, “Can’t Stop“, “By the Way”** şi **“Californication”**, dar şi a cântecelor de pe albumul nou (**“I’m with you”**), proporţia dintre cele două fiind destul de echilibrată.
Noile condiţii de la **Arena Naţională** au impresionat plăcut, chiar dacă au existat mici probleme, cum ar fi sonorizarea şi ecoul, mai ales în partea de sus a stadionului. Înafara unor mici distorsiuni de sunet, organizarea a fost impecabilă.
Jos, pe gazon, atmosfera vibra de o energie crescândă şi explozivă. Scenografia, luminile, **visuals-urile psihedelice şi funky** s-au încadrat la fix în peisaj. Fiecare piesă în parte, mai ales cele cunoscute, au smuls ropote de aplauze, sărituri şi strigăte. **“Under the Bridge”**, însă, a umplut ochii multor fani de lacrimi, fiind una din cele mai sensibile piese ale trupei, în ciuda stilului inconfundabil şi energic.
Californienii au fost în tandem cu nebunia publicului, fiind aşa cum ştiu ei cel mai bine să fie: **prezenţe uimitoare şi electrizante**. Iar asta nu doar prin muzica dezlănţuită, dar şi prin săriturile nebuneşti, mişcările frenetice sau felul în care au facut publicul să o ia razna cu ajutorul unui singur tricou: evident că **Antony** nu a rezistat încorsetat de îmbrăcăminte mai mult de câteva piese.
După laudele primite din partea vocalului, ce a declarat publicului român că este cel mai tare, fanii nici că s-au gândit să lase trupa să plece fără bis, chemându-i înapoi printr-un alt şir de chiote lungi şi extaziate. Publicul efervescent a luat-o razna şi mai tare la revenirea trupei pe scenă, când **Flea** a mers în mâini până la basul său, glumind apoi că **suntem prea gălăgioşi**.
Băieţii au încheiat cu **”Give it Away”**, lăsând în urmă o mulţime de oameni epuizaţi, dar fericiţi. La acest lucru au contribuit şi trupele din deschidere, **Grimus** şi **AAAK**, ce au făcut “încălzirea” potrivită. Recitalurile celor două trupe de rock alternativ au respectat cu siguranţă standerdele unui concert de asemenea anvergură.
Foto: Alex Bărbulescu, Eduard Breaban
