oameni, ascunşi totuşi în intimitatea maşinilor de epocă, rezonau la unison la replicile lui Humphrey Bogart sau ale lui Clark Gable. Romantic, sub clar de Lună, o oră, două defugă din cotidian. O modă, o alternativă, un bun prilej pentru a ieşi cu iubita poate pentru prima oară. Frumos este că peste timp, proiecţiile în aer liber s-au păstrat.
Chiar dacă poate unora li se pare desuet, sau inoportun să renunţi la confortul vizionării unui film din fotoliul de acasă sau din scaunul pluşat dintr-o sală de cinematograf, ideea de a relaţiona cu cei din jur, de a schimba impresii „la cald”, de a vedea pur şi simplu un film în aer liber – atâta timp cât încă vremea o permite – mi se pare grozav. E un film… „altfel” şi astfel de ocazii sunt rare. Astfel de proiecţii sunt un eveniment, cu atât mai mult cu cât intrarea este liberă. Aşa încât, vă recomand, în zilele care au mai rămas la dispoziţie, să încercaţi aceste trăiri la „Documentare pe Corso”. Cinema în aer liber.
