Da, e locul acela în faţa căruia e întotdeauna un grătar încins, iar pe grătar se frig în ditamai norul de fum şi arome cârnaţi şi mici fără număr. La Gil merg când am chef de ceva românesc rapid şi bun. Şniţelul e crocant şi generos, cartoful copt cu ierburi şi sos de usturoi e uriaş, iar micii sunt mari şi buni (şi costă 2,5 lei bucata).
Cel mai bun preparat din meniul lui Gil e, dacă mă întrebi pe mine, sunt *ficăţeii lionezi*, preparaţi cu ceapă călită şi sos de vin cu smântînă. Ficatul e bine pătruns, moale, deloc amar, numai bine pus în valoare de sosul uşor dulceag şi cremos. Obligatoriu cu piure de cartofi preparat cu unt şi un pahar de vin roşu sec, să nu se împotmolească ficăţeii pe gâtlej. Dacă mai ai spaţiu în stomac, gustă şi papanaşii casei, sunt proaspeţi şi buni!
