Primul lucru pe care l-am realizat când am ieşit din sala de cinema a fost că am mai văzut filmul ăsta. Să tot fi trecut zece ani între acea seară oarecare pe Pro TV şi aseară. Taică-miu, mare fan Colombo şi Chuck Norris pe atunci, era mult mai entuziasmat ca mine şi confiscase telecomanda până la noi ordine. Ce-i drept, Harrison Ford n-avea aşa mult păr cărunt, iar în locul Oliviei Wilde putea fi oricine, să spunem Jodie Foster, de exemplu.
Ca să înţelegi ce vreau să zic, scenariul ăsta pare scos dintr-o bibliotecă prăfuită şi pus pe sticlă acum, când pare atât de absurd, dar atât de absurd încât seamănă c-o parodie. Nu-i plictisitor deloc, ba din contră, nici nu ştiu când au trecut două ore (o mare parte din vină o are Olivia Wilde, recunosc), trăind acţiunea ce tocmai dădea impresia că sfârşitul e inevitabil din cinci în cinci minute, numai pentru a mai face un flic flac ca să poată “învinge binili”.
Mi-era teamă ca Harrison Ford să n-o ia să pe urmele lui Nicolas Cage şi să facă roluri pentru visterie, dar n-a fost aşa. Indiana Jones still has it, alegerea lui pentru acest rol este justificată, te vei lămuri singur de asta. Una peste alta **Cowboy şi extratereştri** are destul eye-candy ca să pună clişeele e planul secund, iar Daniel Craig are acel ceva în privire ce-ţi va aminti de Clint Eastwood.
După două săptămâni de la lansare doar jumătate din buget a fost acoperit, rămâne de văzut dacă Europa va salva situaţia şi reputaţia regizorului Jon Favreau (Iron Man).
