Reptila din Lăpuş

N-aţi auzit de crocodilul din Lăpuş? Nu? Ei bine, o să spuneţi că nici nu vă interesează, ce, bă, noi suntem dăn Galaţi (Brăila sau Kahul), ce ne pasă nouă de reptilele din Lăpuş? Ba da. Eu cred că ar trebui să ne/vă pese. De ce? O să vedeţi la urmă. Căci pînă la urmă, pentru cei care nu ştiu – ori au aflat mai tîrziu, echipaje întregi de oameni (zdraveni la cap, cicătelea) caută un crocodil pe râul Lăpuş. În urma unui svon. Cică unul l-o fi denunţat pe dumisale, pe crocodil. Cîţi crocodili aţi văzut dumneavoastră pe Lăpuş? Poate n-aţi numărat bine. Din cauza vitezei. Dar, vă întreb pe boieri dumneavoastră, ce ne facem dacă evadează crocodilul din Lăpuş şi ajunge, cumva, pe Dunăre, pe Siret sau pe Prut? Şi dacă se înmulţeşte crocodilul? Atunci, da, ne interesează şi pe noi. Dar ne mai interesează dintr-un motiv foarte întemeiat: în România şi, cu precădere, în Galaţi, Brăila sau Kahul, se tot caută un crocodil. Despre care s-a svonit că ar exista. Dar pe care nu l-a văzut, încă, nimeni. Însă toţi vorbesc despreel… În România, crocodilul e frate cu românul. Şi cu leviathanul. Crocodilul suntem chiar noi. Crocodilul e chiar statul român. Care caută crocodili & leviathani cu lupa, prin râuri cu adâncimea de vreun metru şi jumătate; am fi în stare să căutăm crocodili şi în lacul Brateş, pe lângă crescătoria piscicolă…